Româna de azi: constatări, convingeri, consolări (pe noptieră cu DOOM3)

Româna de azi: constatări, convingeri, consolări (pe noptieră cu DOOM3)

36.00 lei

Născută la Timişoara, Emina CĂPĂLNĂŞAN este lector doctor la Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.

Semnează rubrica Investigații lingvistice a revistei Dacia literară, care tratează câteva dintre problemele limbii române actuale: articularea neologismelor, acordul în structuri problematice, pluralele unor substantive uzuale şi include viziuni şi previziuni vizavi de anumite fenomene/abateri etc.; colaboratoare a revistei Scriptor, contribuie la realizarea rubricii Foi(E)taj LINGVISTIC, dedicată faptelor de limbă actuale.

În anul 2012 a susţinut teza de doctorat, publicată în 2015, cu titlul O modernitate problematică: proza lui Marin Sorescu.

Alte volume publicate : O problemă de cultivare a limbii: acordul, 2017; Limba română de a(stă)zi, 2019; Limba română de azi: năzbâtii limbistice, 2020; Morfologia: de la a la verb, 2024; Limba română pentru copiii noștri și ai altora. Dicționar ilustrat, cu forme și cu fond, 2025.

  • An apariție: 2026
  • Număr de pagini: 132
  • Format: A5
ISBN 978-973-37-2961-7 Categorie:

Autor: Căpălnăşan Emina

Descriere

„Să avem încredere în dicționare și în articolele prețioase ce le compun și să le deschidem ca pe cărți de căpătâi înainte de a deschide calea ideilor!” – ne îndeamnă fără echivoc Emina Căpălnășan. „Cu dicționarele aproape, mereu căutând și descoperind poveștile cuvintelor și jocul lor contextual cu lumea”, pe noptieră cu DOOM3, se ivește, așadar, o nouă carte concepută într-un stil antrenant, accesibil, cu pagini dedicate realităților lingvistice care alcătuiesc lumea fascinantă și mereu inedită a semnificațiilor de ieri și de azi ale unor termeni/ construcții mai mult sau mai puțin răspândite, a formelor gramaticale din româna contemporană. Prin asemenea exerciții făuritoare de cunoaștere, se deprinde ceea ce înseamnă, după cum se arată în volum, a crea lumi prin cuvinte: „Cunoscându-ne limba în detaliu, în profunzime, în sincronie și în diacronie, prin expresii, ne înțelegem mai bine crezul, comportamentul lingvistic, modul de a întâmpina pe cineva, de a-i deschide ușa unui musafir, de a judeca și de a cântări, de a trăi, de a trece peste greutăți și de a privi în sus, bucurându-ne de fiecare particulă de lumină”. E lumina din slove, din cuvinte, din rostiri și rosturi clădind perpetuu sensuri adânci și frumuseți întremătoare.

Florina-Maria BĂCILĂ

 

Dicționarele sunt cele mai interesante povești pentru cei care iubesc studiul lingvistic al realității; și istoricii ori nostalgicii găsesc bucurie în paginile unor lucrări lexicografice, întrucât fiecare cuvânt are și trecut, ce merită explorat chiar cu mijloacele prezentului.

Autoarea

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Româna de azi: constatări, convingeri, consolări (pe noptieră cu DOOM3)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top