Râul Mehadia

Râul Mehadia

30.00 lei

Citindu-l pe Vlad Stanomir am avut o dublă surpriză plăcută: că se mai adaugă un nume la lista literaturii noastre de sertar şi că-mi oferă încă un argument în favoarea ideii că arta adevărată nu merge întotdeauna pe cărări cunoscute, putându-ţi sări în faţă de unde nu te aştepţi şi când te aştepţi mai puţin. Fiindcă Râul Mehadia mi-a părut de excepţie şi ca valoare, şi ca destin.

Mariana CODRUŢ

 

Scriitorul are, fără îndoială, darul de povestitor, lucru destul de rar şi, de aceea, cu atât mai preţios. Firescul şi plăcerea de a vorbi funcţionează natural ca o captatio. Dacă adăugăm gustul pentru fabulos, trecerea fină din real în fantasmatic, dar un fantasmatic plin de concreteţe şi de poezie totodată, jocurile textuale, punerea în abis a actului scrierii, ştiinţa de a trasa, ca de la sine, un contur de parabolă, e clar că ne aflăm în prezenţa unui prozator de cea mai bună calitate.

  1. NIMIGEAN
  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 144
ISBN 978-973-37-2114-7 Categorii: ,

Autor: Stanomir Vlad

Descriere

Citindu-l pe Vlad Stanomir am avut o dublă surpriză plăcută: că se mai adaugă un nume la lista literaturii noastre de sertar şi că-mi oferă încă un argument în favoarea ideii că arta adevărată nu merge întotdeauna pe cărări cunoscute, putându-ţi sări în faţă de unde nu te aştepţi şi când te aştepţi mai puţin. Fiindcă Râul Mehadia mi-a părut de excepţie şi ca valoare, şi ca destin.

Mariana CODRUŢ

 

Scriitorul are, fără îndoială, darul de povestitor, lucru destul de rar şi, de aceea, cu atât mai preţios. Firescul şi plăcerea de a vorbi funcţionează natural ca o captatio. Dacă adăugăm gustul pentru fabulos, trecerea fină din real în fantasmatic, dar un fantasmatic plin de concreteţe şi de poezie totodată, jocurile textuale, punerea în abis a actului scrierii, ştiinţa de a trasa, ca de la sine, un contur de parabolă, e clar că ne aflăm în prezenţa unui prozator de cea mai bună calitate.

  1. NIMIGEAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Râul Mehadia”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top