Gabriel Cheroiu ne propune, în acest an al carantinei și izolării, o ediție a II-a a sintezei sale, intitulate Istoria literaturii cinegetice române. Că este vorba de o ediție a II-a, apărută la mulți ani după prima (împărțită, inițial, în două volume, 2003-2007), știu doar specialiștii și cititorii care parcurg mai întâi referințele critice de
De ani buni încerc fără a îndrăzni, să scriu despre o carte a lui Jean Văcărescu, deopotrivă omul de acţiune şi prietenul de demult, cu zâmbet bun, neştirbit de trecerea vremii. Ocazia s-a ivit când, la sfârşit de noiembrie, mi-a oferit volumul Pescar de cuvinte – poeme –, ieşit nu de mult (în 2019) la Junimea;
Poetul maghiar Halmosi Sándor, în al cărui palmares am numărat şase volume de poezii, toate tipărite în capitala Ungariei, s-a născut în 1971 la Satu Mare. Studiile le-a făcut la Cluj, Budapesta, Karlsruhe şi Stuttgart. Din 2006 trăieşte în Budapesta. Raiul ca toate zilele este o culegere de versuri a căror binevenită traducere în limba română o
O viaţă, cu subtitlul Pagini dintr-o epopee efemeră şi cu enumerare subsecventă stări, tablouri, însemnări, firimituri epice. Psalmi, viziuni este o carte de poezie pe care Gabriel Chifu a „programat”-o măcar la nivelul numărului de piese componente: „Am scris această carte stăpânit de un sentiment puternic şi foarte clar conturat: era ca şi cum, scriind,
Gheorghe Vidican ne surprinde cu un nou volum, înflorirea frigului, apărut la Editura Junimea, Iaşi, 2019, un volum ce se deschide cu un motto semnat de Nichita Stănescu: „de frigul culorilor, ne îmbrăcăm în lumină”, lumina devine epicentrul în jurul căruia se coagulează întregul discurs poetic. Poetul ne-a obişnuit deja cu un stil aparte, şi-a
Prefaţat cordial de Liviu Ioan Stoiciu, volumul se doreşte a fi o însumare a unor însemnări de lectură acoperind patru decenii (1979-2019). Înainte de a fi traducătorul a zeci de romane sau cărţi de psihologie, a numeroase documentare video (de pe Discovery, de pildă) sau redactor la publicaţiile din ceea ce Ion Iliescu numea „o
35 de poeme în căutarea unui titlu poate fi o sugestie, o paronomază (mai savant zicând), care semnifică, în fond, o căutare a propriului Eu – a celui adevărat, a celui pierdut, ca şi timpul proustian –, şi a punctelor de reper, referenţiale, acestea constituind chiar existenţa cu toate aspectele sale. E şi o căutare,
De când am obţinut un exemplar din „Gramote”, volumul de poezii al lui Gellu Dorian (Iaşi, Ed. „Junimea”, Colecţia „Cuvinte migratoare”, 2020), am tot citit din carte. Îmi place să citesc poezii pentru starea deosebită transmisă de ele. Dar când vrei să consemnezi volumul, devii dator unei ambiţii: să-i decodezi cifrul. Nu ştiu dacă o
Trăim într-un timp al oamenilor infantilizați1 . Un timp sterp, fără lumini sau miracole. Nu mai există mari încercări, încleștări care să facă dovada marilor oameni. Societatea este nivelată și chiar o plagă precum cea care ne încearcă acum, la nivel planetar, nu arată decât același conformism, rezultat a decenii de transformări sociale și istorice
Atunci când poetul este (şi) preot, cititorul este ispitit să caute în textele autorului semnele unei poezii „religioase“ (Ioan Holban vorbea pe bună dreptate de o poezie a sentimentului religios), concept de care se face mult caz în ultima vreme, uitându-se că în realitate poezia îşi transformă în substanţă proprie tot ceea ce-i este exterior,
A apărut o nouă carte de poeme avându-l ca autor pe Dorian Obreja - „Catalizadorul”. Autorul „cuvântului însoţitor”al cărţii, apărute la Editura „Junimea”, reputatul critic Ioan Holban, subliniază, printre altele, că: „figura tutelară a poemelor este, ca să folosesc o sintagmă celebră a lui Cezar Ivănescu, însuşi numele poetului, prezent încă din titlu, Catalizadorul şi în
Dacă până de curând ne puneam mult uzata și aproape banala întrebare, la ce bună poezia în vremuri de sărăcie (iar răspunsurile erau/sunt de cele mai multe ori antinomice, uneori de o hilaritate burlescă), iată că azi întrebarea este, la ce bună poezia în vremuri de pandemie? Răspunsurile pot fi la fel de diverse și