Scriitor multipremiat, Nicolae Spătaru din Republica Moldova configurează în volumul de povestiri Omul izgonit de ceasuri un spațiu aparte, enigmatic și neliniștitor. Este modalitatea sa de a găsi un corespondent ficțional climatului concentraționar - lumea de fiecare zi pentru generații de basarabeni înglobați în URSS, sub incidența ideologizării neobosite, a sensurilor existențiale deturnate de la
Evenimentele narate de Ovidiu Dunăreanu în romanul Lumina îndepărtată a fluviului. Istorisiri din Condica marilor și micilor praznice sunt realizate şi proiectate într-un timp practic neprecizabil. Peste toponimia reală sunt trasate coordonatele unui tărâm ce lasă la lectură impresia că am intrat deja în fabulos, dar, deși spaţiul geografic real este remodelat ficţional, el păstrează suficiente repere
Prima ediție dedicată sonetelor eminesciene, formând un corpus unitar, însă parțial și în transpunere franceză, este datorată preotului catolic Louis Barral. Sonnets. București. Imprimeria „Socec”, 1933, 15 p. cu ilustrații, cuprinzând doar nouă dintre cele peste treizeci câte se cunosc astăzi: Dejà combien de jours/ Sunt ani la mijloc, Cest l'automne dehors/Afară-i toamnă, Lève-toi dans
Revista „Scriptor” (nr. 5-6/ 2019) se deschide cu o serie de poeme semnate de nume precum Nicolae Tzone, Dana Borcea, Dana Opriță, Raluca Faraon etc. Diferitele perspective psihologice ale învățării limbii ne sunt propuse de Laura Carmen Cuțitaru în articolul Teorii ale învățării limbii materne, în timp ce Radu Ciobotea reiterează un foarte interesant portret
Brand-ul poeziei lui Marian Drăghici: „păhăruțul“. Un simbol polivalent cu tîlc cînd melancolic, cînd euforic, cînd credincios, cînd lumesc, umplîndu-se, după prilej, cu „de toate“, în funcție, nu în ultimul rînd, de perspectivele interșanjabile ale vîrstelor. Loc mai totdeauna al unei bonomii cu nuanță amară: „-Bine-bine, dar ce e pentru tine/ stricto sensu păhăruțul?// –Habar n-am ce
Una dintre cele mai cunoscute cărți ale lui Romulus Rusan și una dintre cele mai frumoase cărți de călătorie din literatura noastră contemporană, America ogarului cenușiu, a ajuns la sfârșitul anului celuilalt la a cincea ediție: citită cu entuziasm și pe nerăsuflate de generația noastră, și la fel de următoarea, reeditarea ne oferă nouă ocazia
Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Petru Tomegea a fost întreaga sa viață profesor de Limba Română, mai întâi în comuna natală, Bogdănești, apoi în orașul Suceava. Zecile de promoții de foști elevi îi poartă o vie recunoștință (floare rară azi!) pentru harul său didactic. Odată cu libertatea cuvântului
odreaEditura ieșeană „Junimea” și-a îmbogățit și în acest an colecția „Eminesciana” cu o lucrare deosebită, Hyperionice, semnată de eminescologul de reală vocație și ales curaj Theodor Codreanu, autor al unei serii întregi de scrieri despre Mihai Eminescu. între Eminescu -Dialectica stilului (l984) și Hyperionice (20l9), timp de 35 de ani, criticul a semnat o serie
După o lungă perioadă de timp, Marian Drăghici publică o carte cu poeme noi, păhăruțul (Editura Junimea, Iași, 2019). Acestea seamănă, dar se și deosebesc de precedentele. Nici titlul nu este unul imprevizibil, reprezentând un simbol reiterat al scrisului său. Păhăruțul, având o semantică variată (mergând deja profan la sacru), este, de această dată, un
Nicolae Stan este unul din prozatorii optzeciști temeinici, „clocind” mult la un roman, dar rezultatul fiind unul remarcabil, de fiecare dată aducând ceva nou, nerepetându-se nici în teme, nici în tehnica narativă. Nu face excepție nici cu cel mai recent roman: Agonia lui Constantin (Editura Junimea, Iași – 2017). Trebuie spus de la început că
„De ceasuri, de zile veghez/ pe-un galben liman portughez// ... Doinind aș privi șapte ani/ spre cerul cu miei lusitani// de nu m-ar găsi unde sunt/ neliniștea mării de vânt....” (Alean de Lucian Blaga). Am pășit pe acel „univers” liric de această dată prin mijlocirea scriitoarei Daniela Mândru, care, într-un epilog al celei de a
Maeștrii sociologiei literaturii spun că orice autor are în minte, atunci când își scrie textele, conștient sau intuitiv, un cititor ideal căruia i se adresează. Ceva mai tehnic, Robert Escarpit acorda instanței critice rolul de mediator între un emițător (autorul unui text literar) și destinatarul său (cititorii), într-un act de comunicare activ în ambele sensuri