De-a lungul anilor s-a împământenit un fel de obișnuință (ar fi să zic tradiție) ca în Moldova să-și afle spațiul și climatul propice afirmării mulți scriitori proveniți din celelalte părți ale țării. Din Sud, bunăoară. Nu vreau să dau exemple – sunt mult prea multe – dar poetul Gheorghe Izbășescu (1935-2017) este, cu siguranță, un
„De ce Republica Moldova rămâne o terra incognita pentru România?” este o întrebare care leagă, în subsidiar, mai toate interviurile adunate de poeta și jurnalista Irina Nechit, din Chișinău, în volumul Malul stâng întreabă malul drept. Cele 44 de convorbiri acoperă intervalul 2009-2018, timp în care în Republica Moldova au căzut guverne, s-au schimbat președinți
Ion Fercu, scriitor băcăuan multiplu premiat pentru cărțile de poezie și proză, se afirmă în această carte ca un redutabil exeget „enciclopedic” (cu termenul inspirat al lui Liviu Antonesei) al copleșitoarei opere dostoievskiene. Aceasta înseamnă că obiectul de studiu este atacat din mai multe unghiuri, cu preferință pentru abordarea psihologică și cea filosofică (Ion Fercu
Coborând în arhivele CNSAS (adică „în iad”, cum mărturisea), poeta Ioana Diaconescu ne-a oferit, în anii din urmă, ca cercetător de istorie recentă, câteva prețioase volume dedicate unor scriitori „văzuți” prin documentele Securității (Marin. Preda, Mihai Ursachi). Recent, prin Poezia ca act de insurgență (Editura Junimea, 2017), cel readus în atenție era Cezar Ivănescu, supus
Istoria, capricioasă și de neînțeles pentru ochii tulburi ai umanității, slobozește din când în când personalități aducătoare de lumină, receptacule de spiritualitate capabile să înnobileze noroade. Nimic nu-i nou sub soare, știm bine, dar uneori pare că este, și chiar este pentru că astfel de personalități au calitatea rară de a primeni respirația planetei, de
Stimată doamnă Genoveva Logan, printre aparițiile comentate în presa culturală se numără și volumul recent tipărit la Editura Junimea, cu titlul inspirat „Între umor și înstrăinare”. Este o carte-interviu care are un solid suport monografic, dar care atinge și stări emoționale cu ecouri puternice în sensibilitatea prozatoarei care mărturisește. Cartea aceasta este o sinteză apărută
Cu un rar apetit al dialogurilor, Eugen Uricaru scrie o poezie polemică, cu nedisimulată tentă pamfletară, având un „stil colocvial”, cum îl recomandă Ioan Holban în Cuvântul însoțitor al volumului Despre ce vorbim?, abordând o tematică diversă a stărilor emoționale curente, în fața provocărilor mai tuturor evenimentelor majore din societatea noastră actuală, totul din perspectiva
Debutul oarecum întârziat al Danei Borcea cu volumul Pe genunchii luminii, 2016, este secondat de prezentul op, Siberii flămânde, apărut la Editura Junimea, Iași, 2019, având o prefață semnată de Ioan Holban. Dana Borcea este originară din satul Pitulicea, județul Buzău, iar în 2015 publică online primele poeme, pentru ca apoi să îi apară versuri
„Cum să vorbești despre moarte trăind?” Dumitru Augustin Doman o face, prin notații, „minunate reflecții despre moarte”, „luminoase gânduri despre moarte” (pag. 29), dar și prin eseurile și amintirile adunate în acest volum a cărui temă fundamentală este condiția umană. Dramatismul întrebărilor nu exclude ironia („De aceea sunt în gardă și foarte atent/ nu cumva
Asemenea lui Ion D. Sîrbu, care enumera undeva toate faptele negre întâmplate în ziua din lună când s-a născut el (acum o sută de ani), Dumitru Augustin Doman constată, pe prima pagină a cărții Moartea de după moarte (Iași, Editura Junimea, 2019) că a venit pe lume sub semnul unei zile nefaste, ce poate fi
N-am jinduit niciodată să ajung un pansiv profesional; dar am gustat panseurile altora, cu aceeași plăcere cu care înghiți o înghețată. Nu sunt un exaltat și de aceea mi-a plăcut mai mult să minimalizez emoția, evitând teatralul... Interesul pentru cartea lui Dumitru Augustin Doman, Moartea de după moarte, are deci o altă explicație. Mai întâi
Cunoscut ca poet și prozator și recompensat cu multe premii, Dan Ionescu vine cu o nouă carte intitulată Absurdul în opera lui I. L. Caragiale, publicată la Editura Junimea în 2018. Prin această carte Dan Ionescu se arată a fi și un critic literar cel puțin de valoarea poetului, dar cu o perspectivă de dezvoltare