Junimea

About Junimea

Autorul nu are detalii introduse, deocamdata.
So far Junimea has created 962 blog entries.

Poetul de la Onești (Gheorghe Izbășescu)

De-a lungul anilor s-a împământenit un fel de obișnuință (ar fi să zic tradiție) ca în Moldova să-și afle spațiul și climatul propice afirmării mulți scriitori proveniți din celelalte părți ale țării. Din Sud, bunăoară. Nu vreau să dau exemple – sunt mult prea multe – dar poetul Gheorghe Izbășescu (1935-2017) este, cu siguranță, un

By |2019-11-16T09:50:50+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Republica Moldova – o (veșnică) necunoscută?

„De ce Republica Moldova rămâne o terra incognita pentru România?” este o întrebare care leagă, în subsidiar, mai toate interviurile adunate de poeta și jurnalista Irina Nechit, din Chișinău, în volumul Malul stâng întreabă malul drept. Cele 44 de convorbiri acoperă intervalul 2009-2018, timp în care în Republica Moldova au căzut guverne, s-au schimbat președinți

By |2019-11-16T09:44:07+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Ghidul subteranelor sau katabza polifonică

Ion Fercu, scriitor băcăuan multiplu premiat pentru cărțile de poezie și proză, se afirmă în această carte ca un redutabil exeget „enciclopedic” (cu termenul inspirat al lui Liviu Antonesei) al copleșitoarei opere dostoievskiene. Aceasta înseamnă că obiectul de studiu este atacat din mai multe unghiuri, cu preferință pentru abordarea psihologică și cea filosofică (Ion Fercu

By |2019-11-16T07:51:42+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Cezar Ivănescu, un trubadur hăituit

Coborând în arhivele CNSAS (adică „în iad”, cum mărturisea), poeta Ioana Diaconescu ne-a oferit, în anii din urmă, ca cercetător de istorie recentă, câteva prețioase volume dedicate unor scriitori „văzuți” prin documentele Securității (Marin. Preda, Mihai Ursachi). Recent, prin Poezia ca act de insurgență (Editura Junimea, 2017), cel readus în atenție era Cezar Ivănescu, supus

By |2019-11-16T07:48:44+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Exerciții de transparență

Istoria, capricioasă și de neînțeles pentru ochii tulburi ai umanității, slobozește din când în când personalități aducătoare de lumină, receptacule de spiritualitate capabile să înnobileze noroade. Nimic nu-i nou sub soare, știm bine, dar uneori pare că este, și chiar este pentru că astfel de personalități au calitatea rară de a primeni respirația planetei, de

By |2019-11-16T07:45:55+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Interviul Acoladei. Genoveva Logan și Carmen Brăgaru, două scriitoare în aventura recuperării timpului trăit

Stimată doamnă Genoveva Logan, printre aparițiile comentate în presa culturală se numără și volumul recent tipărit la Editura Junimea, cu titlul inspirat „Între umor și înstrăinare”. Este o carte-interviu care are un solid suport monografic, dar care atinge și stări emoționale cu ecouri puternice în sensibilitatea prozatoarei care mărturisește. Cartea aceasta este o sinteză apărută

By |2019-11-16T07:43:24+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Poemele întâmplărilor zilnice

Cu un rar apetit al dialogurilor, Eugen Uricaru scrie o poezie polemică, cu nedisimulată tentă pamfletară, având un „stil colocvial”, cum îl recomandă Ioan Holban în Cuvântul însoțitor al volumului Despre ce vorbim?, abordând o tematică diversă a stărilor emoționale curente, în fața provocărilor mai tuturor evenimentelor majore din societatea noastră actuală, totul din perspectiva

By |2019-11-16T07:40:25+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Poemele ruinii

Debutul oarecum întârziat al Danei Borcea cu volumul Pe genunchii luminii, 2016, este secondat de prezentul op, Siberii flămânde, apărut la Editura Junimea, Iași, 2019, având o prefață semnată de Ioan Holban. Dana Borcea este originară din satul Pitulicea, județul Buzău, iar în 2015 publică online primele poeme, pentru ca apoi să îi apară versuri

By |2019-11-16T07:37:31+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Drumul către casă

„Cum să vorbești despre moarte trăind?” Dumitru Augustin Doman o face, prin notații, „minunate reflecții despre moarte”, „luminoase gânduri despre moarte” (pag. 29), dar și prin eseurile și amintirile adunate în acest volum a cărui temă fundamentală este condiția umană. Dramatismul întrebărilor nu exclude ironia („De aceea sunt în gardă și foarte atent/ nu cumva

By |2019-11-16T07:18:07+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Un pașnic dușman de moarte

Asemenea lui Ion D. Sîrbu, care enumera undeva toate faptele negre întâmplate în ziua din lună când s-a născut el (acum o sută de ani), Dumitru Augustin Doman constată, pe prima pagină a cărții Moartea de după moarte (Iași, Editura Junimea, 2019) că a venit pe lume sub semnul unei zile nefaste, ce poate fi

By |2019-11-16T07:16:06+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Să mori în fiecare zi și să mori urât! Ce trist! (Note incomplete la o carte)

N-am jinduit niciodată să ajung un pansiv profesional; dar am gustat panseurile altora, cu aceeași plăcere cu care înghiți o înghețată. Nu sunt un exaltat și de aceea mi-a plăcut mai mult să minimalizez emoția, evitând teatralul... Interesul pentru cartea lui Dumitru Augustin Doman, Moartea de după moarte, are deci o altă explicație. Mai întâi

By |2019-11-16T07:13:37+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Despre canonicul Caragiale

Cunoscut ca poet și prozator și recompensat cu multe premii, Dan Ionescu vine cu o nouă carte intitulată Absurdul în opera lui I. L. Caragiale, publicată la Editura Junimea în 2018. Prin această carte Dan Ionescu se arată a fi și un critic literar cel puțin de valoarea poetului, dar cu o perspectivă de dezvoltare

By |2019-11-16T06:52:57+02:00noiembrie 16th, 2019|Dosar de presă|0 Comentarii

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top