Înainte de a fi un loc, Iașul este un sentiment. Ieșenii și pelerinii, deopotrivă, simt că urbea moldavă, în partea ei de eternitate, se află în stăpînirea umbrelor – legendă și adevăr, aparență și esență, realitate și mistificare. Fiecare colț al Iașului își trăiește chinuitoarea, adesea, dar cît se poate de via prezență, printr-o adîncă,
Din subtitlul cărții se poate înțelege că aceasta ar fi prima dintr-un ciclu mai amplu, în care se vor regăsi și alte genuri literare, semn că Rodica Mureșan și-a acumulat rezerve de… istorie literară. Cu o luciditate tăioasă, fără a pune o colecție de encomioane, Rodica Mureșan, remarcă Adrian Dinu Rachieru, încearcă un racord cu
Radu Negrescu-Suțu este unul dintre acei oameni a căror biografie impresionează prin datele sale ieșite din sfera obișnuitului. Descendența aristocratică atât prin statutul social, dar și, cu atât mai important, prin spirit anunță din start o personalitate aparte. Fiu al colonelului Aurel-Mihai Negrescu, susținător al regalității în România, și al principesei Georgeta Rudolf Suțu, stră-strănepoata
Nu este singurul la noi, dar Radu Cernătescu este, cu siguranță, cel mai aplicat și cel mai statornic cercetător al fenomenului ocultist din cultura noastră. Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române (2010), l-a impus, fără drept de apel, în această poziție autoritară. S-au adăugat apoi Filosofi a Sfântului Gerard de Cenad în context
Eseistă, autoare de cărți didactice, Margareta Curtescu (n.1960 în Hâncești, Republica Moldova) se afirmă, înainte de toate ca o sensibilă poetă a unor stări dramatice produse de o anume contemplare sau, mai bine spus, de o trăire febrilă într-o lume contemporană cuprinsă de frigul cosmic prevestitor al apocalipsei biblice: „cum toate se grăbeau să moară
Cum se vede și în poezia din cea mai recentă carte, Și întunericul nu a cuprins-o... (Editura Junimea, 2017), Liviu Antonesei nu caută, ca romanticii, sentimentul tragic al existenței în (pe)trecerea ei, în goana secundelor care aduce numai plictiseala încolonării vîrstelor unui „sceptic mîntuit” pe un traiect cu final previzibil, ci în trăirea lacomă a
Ca preambul al acestor note de lectură la noua carte de poeme a lui Ion Mircea, s-ar putea reaminti câteva dintre trăsăturile cele mai frapante ale scrisului său de până acum, fascinat de decantări ale materiei, de paradigme de aur, de diafanități anunțate încă de antologicele Păpădii din primul număr al reviste Echinox, din 1968.
Gheorghe Izbășescu este un poet de marcă al Generației 80, deși ca vârstă era șaizecist, născut în același an 1935 cu Nicolae Labiș și D. R. Popescu. La 8 septembrie, ar fi împlinit 83 de ani, dar n-a fost să fie, s-a stins în octombrie anul trecut. Estetic vorbind, poetul se înscrie în paradigma optzecistă
Cele cincisprezece dialoguri din volum au ca punct de plecare o serie de emisiuni pe care protagoniștii le-au ținut la un post local de televiziune din Iași. Nicu Gavriluță, decan al Facultății de Filosofie și Științe Politice din Iași, intră în pielea antropologului, iar Ioan Holban în cea a incitatorului care îl trage de limbă
De regulă, fiecare carte are viața ei: apare... când iese de sub tipar, la buna voie a autorului, editurii, sorții, alinierii planetelor. Excepție fac aparițiile „la soroc”, determinate de elocvența anumitor evenimente. Și rar se-ntâmplă ca o carte să se... auto-aniverseze! „Creanga de măr” a lui Grigore Vieru înflorește în plină toamnă, marcând împlinirea celor
Întîlnirea spirituală neașteptată dintre două persoane pe care, aparent, totul le desparte dă uneori rezultate spectaculoase. Fără a reprezenta chiar o „întîlnire astrală”, cea dintre Genoveva Logan și Carmen Brăgaru, materializată în volumul Între umor și înstrăinare (Junimea, 2018), semnifică pînă la urmă un eveniment benefic. S-au aflat față-n față două doamne la prima vedere
În anul Centenarului Unirii, Editura „Junimea” publică, în traducerea Oltiței Cântec, Jurnalul și corespondența generalului Berthelot din perioada 1916-1919, în bună parte petrecută la Iași. Este un gest reparator nu numai prin aceea că readuce în atenție truda unui mare filoromân, despre care Iorga spunea că „a fost pentru națiunea românească întruparea însăși a luptei