La întretăierea secolelor XX şi XXI, literatura din Moldova de peste Prut a devenit, în mod firesc, parte integrantă a literaturii române. Dintre scriitorii basarabeni cu vocaţia reintegrării, foarte prolific şi polivalent se dovedeşte Leo Butnaru. În cele patru decenii care au trecut de la debutul absolut - mai cu seamă, după 1990 - poetul
Cînd l-am cunoscut, la relativ puţină vreme după revoluţie, Ion Fercu era jurnalist la Bacău şi scria poezii. Dacă mă ajută cît de cît memoria, cred că mi-a luat un interviu pentru un ziar de acolo, cred că este vorba despre Deşteptarea, care reprezenta pe atunci presa independentă, de fapt de opoziţie, că pe atunci
În vreme ce „intelighenţia” de la Capitala Statului este pînă peste cap ocupată cu împărţirea ciosvîrtelor „puterii”, într-un „spectacol” de o penibilitate pe care occidentalii, la care se închină, nu o pot „savura” pe deplin (din cauza dezinformărilor – capitol la care se pare că suntem experţi), înţeleptul tîrg al Ieşilor şi-a retrăit două dintre
Am întâlnit-o pe Ioana Diaconescu la Bookfest, în 2015, când am luat parte la o discuţie despre scriitori, Cenzură şi Securitate, la care au participat Marcel Petrişor şi Bujor Nedelcovici. Aveam să aflu atunci că, după ce autoarea a publicat studiile de istoriografie: Scriitori în arhivele CNSAS -studii şi documente, Fundaţia Academia Civică, 2012, Marin
Este meritul poetei Ioana Diaconescu pentru iniţiativa de a-şi investi timpul şi răbdarea devotată în apărarea retrospectivă a breslei poeţilor, cu strălucire reprezentată de Mihai Ursachi, un senior al spiritului. Cartea, O conştiinţă literară. Mihai Ursachi în dosarele Securităţii, este o apărare atât directă prin „Comentariile” foarte detaliate, plasate cu metodă, cât şi indirectă, prin
Era de crezut că romanul colectivizării şi-a cam trăit traiul, odată cu fenomenul strâmbat până la caricatură de corifeii realismului socialist, apoi încă o dată cu încercările de îndreptare parţială în epoca prozei obsedantului deceniu şi, a treia oară, prin abandonarea satului ca spaţiu epic. Dar nu, această ipoteză e o prejudecată, iată că procesul
La Editura Junimea a apărut, spre sfîrşitul anului 2016, un nou roman semnat de Ioan Florin Stanciu, Cinema Orient. Un volum pe care Ioan Holban nu ezită să îl considere drept unul dintre cele mai importante romane din „stricta noastră actualitate literară”. De altfel, în Cuvîntul însoţitor intitulat „Romanul colectivizării”, criticul dezvoltă această observaţie şi
Ţin să dau un semnal editorial pentru un roman remarcabil, „Cinema Orient” (Junimea, Iaşi, 2016), al dobrogeanului Ioan Florin Stanciu. Ioan Florin Stanciu este pseudonimul literar al profesorului Nelu Stanciu, născut la 6.09.1951, în comuna Corbu din judeţul Constanţa. Este membru al USR, filiala Dobrogea. A debutat cu poezie în revista Luceafărul (1973) şi a
În „Studie moldovană” din 1851-52, Alecu Russo nota că repedea modernizare a societăţii moldoveneşti s-a făcut şi sub imperiul modei: „Schimbarea costumului fu semnul pornirii duhului de deşteptare. Ideea şi progresul au eşit din coada fracului şi din buzunarul jiletcii […]. Prefacerea hainilor au prefăcut de îndată condiţiile sociale a lumii noastre, precum şi relaţiile
Sintagma „rezistenţa prin cultură” a fost întoarsă pe toate părţile, foarte discutată şi disputată în anii ’90, când, mai ales, diverşi iacobini demagogi făceau inventarul oamenilor răi şi îngerilor, al celor „pătaţi” şi al imaculaţilor, contestând modul rezistenţei prin cultură la un regim din ce în ce mai agresiv cu societatea românească, în general, cu
Îmi era dor să citesc un roman „bengescian” cinstit – analiză psihologică, fie şi cu despicarea firului în patru, cum spunea „marea europeană” din secolul trecut, intrigă, portrete memorabile, tipologii, caractere, notaţii de adîncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia şi societatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminităţii în pîrg sau
Sunt câteva linii de forţă care unesc cele trei romane, excepţionale, mă grăbesc să spun – Ktistai (2012), Hotarul zeilor (2015) şi, acum în urmă, Piatra Jidovului (Editura Junimea, 2017) –, tipărite de Dan Tomorug pe care l-aş numi „marele anonim” al prozei noastre de azi; autorul este un înalt funcţionar public în administraţia locală,