Am pus gratii la lună

Am pus gratii la lună

38.00 lei

Nina CERANU (pseudonimul literar al Ninei Chelariu), născută la 17.12.1948, în Jiana, judeţul Mehedinţi. A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universităţii ,,Tibiscus” din Timişoara; doctorat în limba română, Universitatea de Vest, Timişoara (2008). Debutul în presă: ziarul Viitorul, Drobeta-Tr. Severin, 1970 – reportaj. Debutul în volum: Întoarcere cu bucurie, proză scurtă, Editura Facla, Timişoara, 1984.

A fost redactor la revista Orient latin, redactor-şef la revista Anotimpuri literare, Timişoara şi la revista Interferenţe, Caransebeş; directorul Editurii Eubeea, Preşedintele Fundaţiei „Orient Latin”, Timişoara.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1993.

Volume de proză scurtă: Întoarcere cu bucurie, Viaţa la Ithaca.

Volume de poezie: Nihil sine deo, Menuetul singurătăţii, unu, doi, trei…, Imnele neîntoarcerii, Pulberea de sub piciorul tău, Apele care ne poartă, Oglinda interzisă, Tambură luna.

Premii (selectiv): Premiul „Femina” – Inspectoratul pentru Cultură Timiş, 1993, pentru romanul Singurătate în doi; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, pentru romanul Americanul, 2001; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, pentru romanul Duhul fluviului; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, pentru romanul Viaţa între zero şi unu, 2015; Premiul Opera Omnia, pentru întreaga activitate, 2021, Asociaţia Scriitorilor Danubieni, Drobeta-Turnu Severin, pentru romanul Cine cumpără un manuscris?, romanul N-am dansat decât o vară.

  • An apariție: 2025
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 232
ISBN 978-973-37-2878-8 Categorii: ,

Autor: Ceranu Nina

Descriere

În romanul Am pus gratii la lună, Nina Ceranu alege tema împărtăşirii, accentele de afinitate cu destinul uman, determinând fiinţa la o rafinată şi totală reverenţă.

Seducţia pare a fi o temă centrală a cărţii, intersectând dragostea pătimaşă şi moartea, cu parfum de proză sud- americană.

Latura aceasta imaginară, redată în roman, vorbeşte limba viselor şi echilibrează risipa de viaţă care se întâmplă în satul său, unde se reîntoarce ca un Ulise rătăcitor, încercând să reînnoade tradiţiile, obiceiurile, încercând să-şi regăsească familia.

Obosind să mai respecte legile realismului, Nina Ceranu navighează în complexitatea fiinţei umane, cu mijloace moderniste, pe care le supune unui alt echilibru compoziţional, cu popasuri reflexive.

Maria BOLOGA

 

Mai mult ca sigur, atrag personajele sale, eroii săi, prinşi în universul închis al Sinelui lor, ca într-o reţea, din care nu mai au scăpare. Oameni, în genere, comuni, dar apăsaţi şi conduşi de flama unor patimi şi obsesii uriaşe şi nestinse, eroii nu cad pradă principiilor, nici nu se dovedesc a fi psihologii ieşite din comun, ci se întrupează în nişte firi naturale, normale, chiar dacă, totuşi, ceva lăuntric îi conduce şi îi fierbe, continuu, pe parcursul întregii lor vieţi. Ceva care poate fi chiar vitalitatea lor particulară. Fervoarea lor fără de sfârşit. Enorma lor sete de a fi şi de a trăi. Cu orice preţ. Trecând prin urcuşul oricăror piedici şi vicii. Atraşi de umplerea propriei lor existenţe, cu o energie şi o poftă de viaţă fără de zăgaz, pe care o au în sinele lor, canalizându-şi acea poftă de viaţă prin carnea, simţurile, sângele, plăcerile, păcatele, sensibilitatea, ura, simţămintele lor, prin deriziunile, tragismul şi chiar umorul lor negru.

Ion ARIEŞANU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Am pus gratii la lună”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top