Am pus gratii la lună

Descriere

În romanul Am pus gratii la lună, Nina Ceranu alege tema împărtăşirii, accentele de afinitate cu destinul uman, determinând fiinţa la o rafinată şi totală reverenţă.

Seducţia pare a fi o temă centrală a cărţii, intersectând dragostea pătimaşă şi moartea, cu parfum de proză sud- americană.

Latura aceasta imaginară, redată în roman, vorbeşte limba viselor şi echilibrează risipa de viaţă care se întâmplă în satul său, unde se reîntoarce ca un Ulise rătăcitor, încercând să reînnoade tradiţiile, obiceiurile, încercând să-şi regăsească familia.

Obosind să mai respecte legile realismului, Nina Ceranu navighează în complexitatea fiinţei umane, cu mijloace moderniste, pe care le supune unui alt echilibru compoziţional, cu popasuri reflexive.

Maria BOLOGA

Mai mult ca sigur, atrag personajele sale, eroii săi, prinşi în universul închis al Sinelui lor, ca într-o reţea, din care nu mai au scăpare. Oameni, în genere, comuni, dar apăsaţi şi conduşi de flama unor patimi şi obsesii uriaşe şi nestinse, eroii nu cad pradă principiilor, nici nu se dovedesc a fi psihologii ieşite din comun, ci se întrupează în nişte firi naturale, normale, chiar dacă, totuşi, ceva lăuntric îi conduce şi îi fierbe, continuu, pe parcursul întregii lor vieţi. Ceva care poate fi chiar vitalitatea lor particulară. Fervoarea lor fără de sfârşit. Enorma lor sete de a fi şi de a trăi. Cu orice preţ. Trecând prin urcuşul oricăror piedici şi vicii. Atraşi de umplerea propriei lor existenţe, cu o energie şi o poftă de viaţă fără de zăgaz, pe care o au în sinele lor, canalizându-şi acea poftă de viaţă prin carnea, simţurile, sângele, plăcerile, păcatele, sensibilitatea, ura, simţămintele lor, prin deriziunile, tragismul şi chiar umorul lor negru.

Ion ARIEŞANU