Arhiva literară Basarab Nicolescu. Scrisori de la Grigore Arbore (1968-1982)

Arhiva literară Basarab Nicolescu. Scrisori de la Grigore Arbore (1968-1982)

Arhiva literară Basarab Nicolescu. Scrisori de la Grigore Arbore (1968-1982)

30.00 lei

Parafrazând terminologia fizicii cuantice uzitată de Basarab Nicolescu, putem spune, în finalul acestei succinte treceri în revistă a vieții și activității celor două particule umane prietene, Basarab Nicolescu și Grigore Arbore, că, deși au existat în lumi-câmpuri politice ale căror linii de forță nu le-au fost totdeauna favorabile, au spus și făcut ceea ce aveau de gând și doreau în creația culturală.
Prin activitatea lor, Basarab Nicolescu și Grigore Arbore au contribuit la integrarea culturală a țării natale în Europa și, totodată, la sincretismul cultural româno-vest-european.

Traian D. LAZĂR

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 150
ISBN 978-973-37-2425-4 Categorii: ,

Autor: Lazăr Traian D.

Descriere

Parafrazând terminologia fizicii cuantice uzitată de Basarab Nicolescu, putem spune, în finalul acestei succinte treceri în revistă a vieții și activității celor două particule umane prietene, Basarab Nicolescu și Grigore Arbore, că, deși au existat în lumi-câmpuri politice ale căror linii de forță nu le-au fost totdeauna favorabile, au spus și făcut ceea ce aveau de gând și doreau în creația culturală.
Prin activitatea lor, Basarab Nicolescu și Grigore Arbore au contribuit la integrarea culturală a țării natale în Europa și, totodată, la sincretismul cultural româno-vest-european.

Traian D. LAZĂR

Post Views: 587

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Arhiva literară Basarab Nicolescu. Scrisori de la Grigore Arbore (1968-1982)”

Produse similare

Toggle Sliding Bar Area

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

0
    0
    Coșul dvs.
    Coșul dvs. este golReveniți la magazin
    Continuați cumpărăturile
    Go to Top