Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris

Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris

36.00 lei

E destul să vezi doar sumarul acestei cărţi ca să realizezi cât adevăr cuprin­de în sine adagiul spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Pe care am putea să-l şi parafrazăm: spune-mi despre cine scrii, ca să-ţi spun cine eşti. Cortázar, Márquez, Vonnegut, Pavić, Ishiguro, Calvino, Hrabal, Kadare, Lee, Oz şi mulţi, mulţi alţii, nume de primă mărime de pe toate meridianele, elita literaturii şi gândirii uni­ver­sale, sunt autorii pe care Emilian Galaicu-Păun i-a citit şi comentat.
Am scris şi vorbit nu o singură dată despre enciclopedismul său, calitate rară azi în epoca pospaiului de cultură smartphonizată. El e nababul unei erudiţii rare care fertili­zea­ză nu numai eseistica, dar şi opera sa artistică. Forţând uşor nota, aş putea spune că, dacă prin absurd, s-ar pierde toate aceste cărţi, Emil ar fi cel care ar restabili din memorie o bună parte din Biblioteca Borges.
Fina sa intuiţie care sesizează imediat valoarea, jubilaţia sa discretă în faţa talentului străin l-au pus în armonie cu sinele său creator, Emilian Galaicu-Păun fiind astăzi nu un simplu comentator literar, ci unul dintre cei mai subtili eseişti de la noi. Cartea pe care o ţineţi în mână îmi dă în acest sens absolută dreptate.
Eugen LUNGU

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 322
ISBN 978-973-37-2349-3 Categorii: ,

Autor: Galaicu-Păun Emilian

Descriere

E destul să vezi doar sumarul acestei cărţi ca să realizezi cât adevăr cuprin­de în sine adagiul spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Pe care am putea să-l şi parafrazăm: spune-mi despre cine scrii, ca să-ţi spun cine eşti. Cortázar, Márquez, Vonnegut, Pavić, Ishiguro, Calvino, Hrabal, Kadare, Lee, Oz şi mulţi, mulţi alţii, nume de primă mărime de pe toate meridianele, elita literaturii şi gândirii uni­ver­sale, sunt autorii pe care Emilian Galaicu-Păun i-a citit şi comentat.
Am scris şi vorbit nu o singură dată despre enciclopedismul său, calitate rară azi în epoca pospaiului de cultură smartphonizată. El e nababul unei erudiţii rare care fertili­zea­ză nu numai eseistica, dar şi opera sa artistică. Forţând uşor nota, aş putea spune că, dacă prin absurd, s-ar pierde toate aceste cărţi, Emil ar fi cel care ar restabili din memorie o bună parte din Biblioteca Borges.
Fina sa intuiţie care sesizează imediat valoarea, jubilaţia sa discretă în faţa talentului străin l-au pus în armonie cu sinele său creator, Emilian Galaicu-Păun fiind astăzi nu un simplu comentator literar, ci unul dintre cei mai subtili eseişti de la noi. Cartea pe care o ţineţi în mână îmi dă în acest sens absolută dreptate.
Eugen LUNGU

Recenzii

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top