Ciorne și zile. Lecturi pe dedesubt

Ciorne și zile. Lecturi pe dedesubt

44.00 lei

Ion DUR – studii universitare şi doctorat la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti. Profesor şi decan la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Jurnalistică, conducător de doctorat la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, specializarea Filosofie. A obţinut Premiul „Mircea Florian” pentru Filosofie al Academiei Române. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu nouă premii acordate de Filiala din Sibiu.

Scrieri: Peste douăzeci de volume de eseuri filosofice, unele dintre ele fiind monografii asupra lui M. Eminescu, Nae Ionescu, Noica, Cioran, Vasile Băncilă şi Horia Stamatu, cele despre ultimii trei având şi variante în limba engleză. Debut editorial cu Exerciţii de recunoaştere (Scrisul Românesc, 1992), iar în ultimii ani a tipărit: Gramatică şi cinste. De la Eminescu la Sandu Tudor. Opt lecţii de gazetărie (Pro Universitaria, 2024); M. Eminescu. Gânditor privat şi gazetar cu „metod ştiinţific” (Junimea, 2024); Arheologie hermeneutică recuperatoare. Vremuri şi creaţie, vină şi uitare (Limes, 2025).

Traduceri: Hannah Arendt, Originile totalitarismului (în colaborare cu Mircea Ivănescu; Humanitas, 1994) şi Hannah Arendt, Crizele republicii (în colaborare cu D.-I. Cenuşer; Humanitas, 1999).

  • An apariție: 2026
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 260
ISBN 978-973-37-2991-4 Categorie:

Autor: Dur Ion

Descriere

Ciornele constituie o formă metodică de gândire în mers, cu o rigoare laxă, cu tentative de interpretare care nu pretind că au ultimul cuvânt. Ele pot doar să dea o sintaxă şi o etică a lecturii, a lecturii pe dedesubt, prin refuzul verdictului grăbit şi al sintezei autoritare, prin convingerea că ai găsit ceva, dar tocmai de aceea cauţi în continuare şi te tot scufunzi în text, pentru a aduce la suprafaţă alte bobiţe de aur.

Demersul hermeneutic de faţă nu propune interpretări definitive şi nici nu revendică o autoritate ultimă asupra cărţilor comentate. Filosofia, poezia şi proza coexistă, pentru noi, fără a fi separate prin graniţe rigide, dimpotrivă, sunt domenii care intercomunică subteran mai profund decât lasă să se întrevadă delimitările academice. Autorii la care trimitem sunt nume de multă vreme cunoscute: Eminescu, Regina-poetă Carmen Sylva, Vasile Băncilă, Basil Munteanu, Cioran, Noica, Mihail Bulgakov, Ion D. Sîrbu, Gh. Vlăduţescu, André Glucksmann, dar şi o pentadă de poeţi afirmaţi în ultimul timp şi nu prea băgaţi în seamă de critica de la centru, după cum comentez şi romanele a doi autori consacraţi sau jurnalul de emigrant al unui fost reporter radio.

Ion DUR

 

Din perspectivă nu doar teoretică, ciornele funcţionează ca o variantă de texte genetice, ilustrând dinamica elaborării unei exegeze, relaţia dintre intuiţii, ipoteze provizorii şi formulări ideatice care rămân valabile. Ciornele dezvăluie cel mai limpede cum textul comentat îl provoacă pe critic, îl contrazice sau îl seduce înainte de a-l fi înţeles mai profund. Şi asta pentru că spaţiul ciornelor păstrează urmele unei gândiri care înaintează prin tatonări, reveniri şi, eventual, construcţii salvatoare.

Odată cu substanţa ciornelor, ne situăm pe liziera păzită de gardienii sensului, de aici începe partea vie a gândirii, unde sensurile apar şi dispar ca nişte umbre oarecum fragile, un loc al ezitărilor şi entuziasmelor ideatice, unde lectura e încă vulnerabilă şi sporeşte în semnificaţii doar dacă re-re-citim ciornele şi le confruntăm validitatea cu textul comentat.

Ion DUR

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Ciorne și zile. Lecturi pe dedesubt”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top