Ciorne și zile. Lecturi pe dedesubt

Descriere

Ciornele constituie o formă metodică de gândire în mers, cu o rigoare laxă, cu tentative de interpretare care nu pretind că au ultimul cuvânt. Ele pot doar să dea o sintaxă şi o etică a lecturii, a lecturii pe dedesubt, prin refuzul verdictului grăbit şi al sintezei autoritare, prin convingerea că ai găsit ceva, dar tocmai de aceea cauţi în continuare şi te tot scufunzi în text, pentru a aduce la suprafaţă alte bobiţe de aur.

Demersul hermeneutic de faţă nu propune interpretări definitive şi nici nu revendică o autoritate ultimă asupra cărţilor comentate. Filosofia, poezia şi proza coexistă, pentru noi, fără a fi separate prin graniţe rigide, dimpotrivă, sunt domenii care intercomunică subteran mai profund decât lasă să se întrevadă delimitările academice. Autorii la care trimitem sunt nume de multă vreme cunoscute: Eminescu, Regina-poetă Carmen Sylva, Vasile Băncilă, Basil Munteanu, Cioran, Noica, Mihail Bulgakov, Ion D. Sîrbu, Gh. Vlăduţescu, André Glucksmann, dar şi o pentadă de poeţi afirmaţi în ultimul timp şi nu prea băgaţi în seamă de critica de la centru, după cum comentez şi romanele a doi autori consacraţi sau jurnalul de emigrant al unui fost reporter radio.

Ion DUR

Din perspectivă nu doar teoretică, ciornele funcţionează ca o variantă de texte genetice, ilustrând dinamica elaborării unei exegeze, relaţia dintre intuiţii, ipoteze provizorii şi formulări ideatice care rămân valabile. Ciornele dezvăluie cel mai limpede cum textul comentat îl provoacă pe critic, îl contrazice sau îl seduce înainte de a-l fi înţeles mai profund. Şi asta pentru că spaţiul ciornelor păstrează urmele unei gândiri care înaintează prin tatonări, reveniri şi, eventual, construcţii salvatoare.

Odată cu substanţa ciornelor, ne situăm pe liziera păzită de gardienii sensului, de aici începe partea vie a gândirii, unde sensurile apar şi dispar ca nişte umbre oarecum fragile, un loc al ezitărilor şi entuziasmelor ideatice, unde lectura e încă vulnerabilă şi sporeşte în semnificaţii doar dacă re-re-citim ciornele şi le confruntăm validitatea cu textul comentat.

Ion DUR