Felul în care asculţi Rahmaninov

Felul în care asculţi Rahmaninov

36.00 lei

Codruţa VANCEA (n. 1967, Victoria, jud. Braşov), absolventă de Matematică-Informatică la Cluj-Napoca. A fost conferențiar la Universitatea Oradea între anii 1990-2016, în prezent matematician la MaxIQ Computer.

A debutat în 2017, cu poezie, în revista Literadura și în 2018, în revista Familia.

A publicat poezie în numeroase reviste de literatură precum: România literară, Convorbiri literare, Familia, Steaua, Caiete Silvane, Tribuna, Spații culturale, Literadura, Expres cultural etc.

Volume publicate: Rafale de primăvară (2018); Frumuseţe tangenţială (2021), Pietre albe (2022); Paravane de linişte (2024).

  • An apariție: 2026
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 116
ISBN 978-973-37-3000-2 Categorie:

Autor: Vancea Codruța

Descriere

Se schimbă lucrurile în văzul lumii în poezia Codruței Vancea. În Felul în care asculți Rahmaninov chiar și cele păstrate din volumele anterioare – și sunt destule – nu mai par a fi cum erau. Acum ea face inspecții de sine mai scrupuloase, fie că sunt inspecții prin memorie, fie că sunt prin stricta actualitate. Cele memoriale sunt, de fapt, reverii, lucrate într-o nostalgie sceptică. Celelalte sunt fișe de stare cu o epică a notațiilor și a fanteziei care le permută în structuri aproape onirice, destructurând linearitatea confesivă prin învolburări anxioase. Liniile de fond sunt însă păstrate, fie că e vorba de materializarea abstracțiilor – și a tuturor stărilor, în general -, fie că e vorba de nostalgia florală concretizată într-o frecventă figurație („în ninsori de flori de cais/ mă prefac”), de densitatea emoțională („îmi sparg emoțiile cu spărgătorul de gheață”), de panica amniotică ce se insinuează cotidian („stinge lumina în camera cu frici/ pune toate scheletele în dulap/ întoarce cheia de două ori”) ori de fragilitatea existenței („aud cum respiră dimineața ca o pacientă ieșită din chirurgie”). Pe această pojghiță de anxietăți, Codruța visează și ea un paese innocente („pe câmpul cu flori/ în dulci dezmierdări”) tot mai amenințat și mai interzis.

Al. CISTELECAN

 

Poeta se situează la intersecția a două universuri, unul real, cu mecanismele lui infernale, cu viața desfășurată după șabloane moderne, care o stilizează/schematizează, altul fabulos, pus sub semnul cântecului orchestrat simfonic; acesta pare cel mai important, pentru că, în cele din urmă, de „felul cum asculți Rahmaninov” (deci pe ultimul mare romantic) depind și imaginarul poetic și libertatea mesajului emoțional pe care vrei să-l transmiți.

Esența poeziei, crede autoarea volumului de față, stă în capacitatea de a-ți percepe și reface armonia, muzicalitatea, inevitabila construcție în contrapunct a lumii interioare. În timp ce „competiția lumii se poartă în straie noi de duminică”, Codruța Vancea râvnește la „comoditatea fluturilor”, visează „cel mai frumos vals pe linia vieții”, se topește ea însăși în cântec („umerii mei au clopote de argint/ ce cântă arii din opere peste mare”) sau în păduri, sau în câmpii cu flori, sau în dansul amețitor al păsărilor pe cer, încărcându-și mesajul cu lirism de calitate. De la un volum la altul, poemele ei câștigă în densitate și profunzime: ceea ce se întâmplă în cazul poeților autentici.

Valeria MANTA TĂICUȚU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Felul în care asculţi Rahmaninov”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top