Fracturi identitare. Secvențe critice

Fracturi identitare. Secvențe critice

40.00 lei

Nadejda Ivanov (n. 1988) este dr. cercetător la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM şi redactor-şef al revistei Limbă, literatură, folclor. A absolvit Litere la USM.

A participat la diverse proiecte privind literatura şi imaginarul, ca şi proiecţia psihanalitică aplicată. Este autoare a două monografii (Vladimir Beşleagă sau anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, Ştiinţa, 2021, şi Mircea Eliade. Oglinzile arhetipale ale erosului, Epigraf, 2022), ca şi a numeroase studii apărute în Republica Moldova şi în străinătate, în volume colective (dintre care a coordonat o parte). Numeroase participări la simpozioane, colocvii conferinţe, naţionale şi internaţionale legate de literatură, domeniul imaginarului şi psihanaliză. De asemenea, este o prezenţă constantă în reviste culturale din Republica Moldova şi România. Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 172
ISBN 978-973-37-2918-1 Categorii: ,

Autor: Ivanov Nadejda

Descriere

Cine a cercetat Oglinzile arhetipale ale erosului, doctul volum eliadesc al Nadejdei Ivanov, va fi sesizat deîndată bogatul orizont informaţional, saturat de referinţe selecte, desfăşurând, sub grilă jungiană, un periplu acribios, de largă respiraţie, identificând „sensuri literare ascunse”. Slujit de un arsenal conceptual modern, nu de largă uzanţă în spaţiul basarabean, admirabilul efort sintetic, cu priză la text şi ingenioase puncţii hermeneutice, dezvăluia un exeget rafinat, interesat de „vocea arhetipală a fiinţei”. Nu era greu de bănuit că şi volumul de faţă, adunând un buchet de studii şi cronichete (din Philologia, Caietele Echinox, Timpul ş.a.), vădeşte aceleaşi lecturi atente, desluşind, în galeria autorilor selectaţi, rostirea şi timpurile fiinţei, viaţa schizoidă, drama identitară, necropola copilăriei etc. Altfel spus, cei asupra cărora stăruie analitic Nadejda Ivanov, de la „veteranul” Vladimir Beşleagă la, de pildă, Saşa Zare (cu un debut „excepţional”, aflăm) beneficiază nu doar de profiluri credibile, de neocolit. Plimbaţi prin această geografie mitică, palpând „resorturi arhaice”, trecând, noician, „dincolo de este”, autorilor în cauză li se injectează plusvaloare, sondele criticului penetrând, cu folos intelectual şi spor interpretativ, magma textuală.

Adrian Dinu RACHIERU

 

Nadejda Ivanov realizează şi o incursiune în „geografia mitică” a literaturii, unde sacrul şi profanul se întrepătrund, iar memoria devine un instrument de rezistenţă împotriva dezumanizării. Identitatea culturală este un element central în căutările autoarei, fiind reflectată prin conflictele interioare ale personajelor, raportarea lor la tradiţii, limbă, istorie şi spaţiul geografic. Autoarea subliniază că identitatea culturală este adesea ameninţată de procesele de dezrădăcinare şi de pierderea memoriei colective. Totuşi, scriitura/literatura devine un spaţiu de rezistenţă, unde personajele îşi recuperează rădăcinile prin introspecţie, rememorare şi reconectare la valorile ancestrale. Astfel, identitatea culturală este văzută ca un proces dinamic, marcat de trecut, dar şi de contextul istoric şi socio-politic actual.

Este o carte necesară, esenţială, pentru asumarea istoriei personale, familiale şi sociale a fiecăruia dintre noi.

Daniela LUCA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Fracturi identitare. Secvențe critice”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top