Inscripţii pe trupul cerului

Inscripţii pe trupul cerului

30.00 lei

Vasile PROCA s-a născut la 2 ianuarie 1949, în localitatea Curături, Iaşi. Poet, prozator, publicist. Studii economice postliceale (1972) şi universitare (1980).

În 1967, în revista Licăriri, este debutat de criticul literar Aura Pană. Frecventează Cenaclul literar Junimea din Iaşi (1978-1988). Anul primirii în USR: 1998.

Redactor la revistele: Poezia (2000-2006), Marmaţia literară (2008-2010), Cronica veche (2014-2015), Actualitatea literară (din ianuarie 2024).

Cărţi publicate: Ruperea ritmurilor (1987), Ambigua (1992), Cerul pe pământ (1998), Abatorul îngerilor (1998), Prada din Rai (2000), Jocul de-a Dumnezeu/ Playing God (2002), Duminica din trăsnet (2002), Povestiri din Cumania (proză – 2004), Ambigua (antologie 2005), Variaţiunile Goldberg (2008), Ceremoniile nimicului (2011), Născuţi din pânda timpului (dialoguri elective – 2012), Fericit cel care înmulţeşte timpul cu lumina (2013), Portrete din cuvinte (dialoguri elective – 2015), Inima lui Stalin (proză – 2017), Aer cu spini (2018), Simfonia bizantină (2021), Funeralii pentru gheţari (2022).

Este tradus în limbile franceză, rusă, engleză, italiană, spaniolă, sârbă, slovenă, ucraineană.

A primit premii ale Uniunii Scriitorilor, dar şi premii la importante Festivaluri Naţionale şi Internaţionale de Poezie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al CopyRo.

  • An apariție: 2025
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 102
ISBN 978-973-37-2835-1 Categorii: ,

Autor: Proca Vasile

Descriere

Autorul îşi trage din nimic temeiurile unei afirmări halucinante, ale unei fabulaţii având ca obiect dezastrul. Frânturile unui epos tenebros ţâşnesc din abisurile care dovedesc că negaţia însăşi doreşte a deveni fertilă. Aneantizării universale i se opune propriul său spectru, impozant ca anvergură plastică.

Gheorghe GRIGURCU

 

Lirica lui Vasile Proca pare a se înscrie între experimentele expresioniste[…], poezia este una a stărilor şi, mai ales, a atitudinilor care le generează: plictisul şi o imensă angoasă, trezia ca stare de alertă continuă, neliniştea şi melancolia sunt ale unui poet pentru care trecerea prin lume este totuna cu trecerea haosului şi care nu se poate regăsi decât în starea de fragment: fragmentarea eului […].

Ioan HOLBAN

 

Jocul

– Pe un Peşte zburător
precum arca Sfântului Augustin
doi îngeri cerul colindă
gravând Inscripţii şi mister
pe albastrul orbitor
şi stele mii să aprindă:
amin, amin, amin

pe pământ
Îngerul-mamă
purtând coroană
de regină,
botează cu iubire
şi sfântă lumină
Jocul: vesteşte o mântuire

Jocul dintre pământ şi cer
al copilului-înger
care trimite grafeme
să le picteze
capricornul Felix Aftene:

le pune Dumnezeul pe simeze

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Inscripţii pe trupul cerului”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top