Intermitențe critice. Cronici și eseuri de literatură și teatru

Intermitențe critice. Cronici și eseuri de literatură și teatru

38.00 lei

Alexandru ZOTTA (n. 1942, Todireşti, jud. Vaslui), absolvent al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Filologie.

Doctor în ştiinţe filologice la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 2005, cu teza: Parabola în literatura română şi universală.

Critic literar, eseist, membru USR (2008).

A colaborat cu eseuri, prefeţe şi postfeţe, cronici literare, teatrale şi de arte vizuale la revistele Steaua, Convorbiri literare, Nord literar, Poesis, Familia, Ramuri, Tribuna, Apostrof, Echinox, Reflex, Pleiade, Citadela, Destine literare (Canada) şi la paginile de cultură, literatură şi artă ale publicaţiilor locale.

Volume publicate: Lecturi parabolice din proza românească (Risoprint, 2006), Lecturi parabolice din proza rusă postbelică (Dacia, Discobolul, 2006), Parabola literară. O definire a conceptului (Risoprint, 2007), Comentarii de teorie literară (Risoprint, 2006), Eseuri de imaginaţie lingvistică (Dacia, 2010), Reflecţii la un festival multicultural (Risoprint, 2008), Însemnări de dramaturgie şi teatru (Citadela, 2011), Pictori şi amici, alocuţiuni şi eseuri de arte vizuale (Citadela, 2020), Intermitenţe critice, vol. I (Risoprint, 2007), vol. II (Citadela, 2015), vol. III (Citadela, 2016), vol. IV (Citadela, 2020), Exerciţii de admiraţie. Eseuri despre creaţia lui Horia Bădescu (Tipo Moldova, 2021).

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
ISBN 978-973-37-2879-5 Categorii: ,

Autor: Zotta Alexandru

Descriere

Mobilitatea centrelor de inovare artistică şi iradierea ei rapidă s-a accentuat progresiv, devenind în prezent o realitate incontestabilă. În ultima jumătate a secolului XX am asistat, în proza universală, la apariţia unor orientări literare inovatoare, cum ar fi noul roman francez, romanul mitic nord american, proza fantastică sud americană, proza rurală rusă, proza sapienţială central asiatică. Acestea au fost repede asimilate de scriitorii contemporani de pe diferite meridiane şi supuse unor compliniri cu aspecte şi elemente ale tradiţiilor şi realităţilor regionale şi locale, conducând, deseori, la originale sinteze.

Raportate la dimensiuni globale, asemenea sinteze capătă trăsături parabolice, transformându-se în reflecţii profunde şi cuprinzătoare asupra condiţiei umane contemporane.

Autorul

 

Mulţi dintre autorii abordaţi au o experienţă de creaţie îndelungată şi valoroasă; cu toate acestea întâmpină nevoia de a depăşi limitele contextului cultural şi ale orientărilor literare neproductive. Cu deosebire în poezie se resimte nevoia de depăşire a postmodernismului, curent care şi-a epuizat în mare parte resursele tematice şi estetice, nevoia de revenire şi înscriere a creaţiei lirice în prelungirea şi continuitatea finalităţilor‚ valorilor şi sensurilor tradiţional constituite şi, mai cu seamă, de dobândire de valori ale vieţii şi lumii actuale. Semnalele unei astfel de schimbări le-au dat deja unii dintre poeţii cu îndelungată activitate culturală şi creaţie literară.

Autorul

 

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Intermitențe critice. Cronici și eseuri de literatură și teatru”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top