Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică

Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică

180.00 lei

Francmasoneria a fost, este și va rămâne o spiritualitate sapiențială care a însoțit umanitatea în drumul ei spre modernitate și a ales oameni buni pentru a-i face și mai buni în dimensiunea lor moral-spirituală și în acțiunea lor concretă din cadrul comunității. Ea își are simbolistica în arta construirii, în sensul în care fiecare inițiat este o piatră brută care trebuie prin șlefuire să devină potrivită pentru a fi integrată într-un mare edificiu armonios, un Templu al umanității închinat Marelui Creator. Altfel spus, Arta Regală este cea prin care omul, creația nepereche a lui Dumnezeu, se apropie de Marele Arhitect al Universului.
Căutând Adevărul, promovând virtuțile și munca continuă, drepturile omului, democrația egalitatea și libertatea așa cum au fost ele înțelese în diferite secvențe cronotopice, condamnând viciile, ignoranța, totalitarismele de orice fel, Francmasoneria a dobândit o vocație universală fiind, în același timp, un sanctuar al suveranității naționale. Mai presus de a fi o formă de sociabilitate modernă, ea oferă cunoașterea hrănită de Prisca Theologia, Philosophia perennis, ce dau noimă lumii terțului ascuns.
Urmărind evoluția Francmasoneriei în Iași din primele decenii ale secolului al XVIII-lea și până la mijlocul secolului trecut, volumul de față deschide o serie care va continua cu toate orașele importante din spațiul Moldovei istorice. Este dorința mărturisită a autorilor de a oferi un instrument util celor interesați a afla o parte a istoriei plasată într-un nemeritat con de umbră, de a informa asupra personalităților și elitelor care, aparținând acestei confraternități, au contribuit la destinul comunității lor și al națiunii române în procesul devenirii și afirmării sale.

  • An apariţie: 2022
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 736
ISBN 978-973-37-2519-0 Categorii: ,

Autor: Turliuc Cătălin; Munteanu Mircea; Rufanda Alexandru

Descriere

Francmasoneria a fost, este și va rămâne o spiritualitate sapiențială care a însoțit umanitatea în drumul ei spre modernitate și a ales oameni buni pentru a-i face și mai buni în dimensiunea lor moral-spirituală și în acțiunea lor concretă din cadrul comunității. Ea își are simbolistica în arta construirii, în sensul în care fiecare inițiat este o piatră brută care trebuie prin șlefuire să devină potrivită pentru a fi integrată într-un mare edificiu armonios, un Templu al umanității închinat Marelui Creator. Altfel spus, Arta Regală este cea prin care omul, creația nepereche a lui Dumnezeu, se apropie de Marele Arhitect al Universului.
Căutând Adevărul, promovând virtuțile și munca continuă, drepturile omului, democrația egalitatea și libertatea așa cum au fost ele înțelese în diferite secvențe cronotopice, condamnând viciile, ignoranța, totalitarismele de orice fel, Francmasoneria a dobândit o vocație universală fiind, în același timp, un sanctuar al suveranității naționale. Mai presus de a fi o formă de sociabilitate modernă, ea oferă cunoașterea hrănită de Prisca Theologia, Philosophia perennis, ce dau noimă lumii terțului ascuns.
Urmărind evoluția Francmasoneriei în Iași din primele decenii ale secolului al XVIII-lea și până la mijlocul secolului trecut, volumul de față deschide o serie care va continua cu toate orașele importante din spațiul Moldovei istorice. Este dorința mărturisită a autorilor de a oferi un instrument util celor interesați a afla o parte a istoriei plasată într-un nemeritat con de umbră, de a informa asupra personalităților și elitelor care, aparținând acestei confraternități, au contribuit la destinul comunității lor și al națiunii române în procesul devenirii și afirmării sale.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top