Labirintul interpretării

Labirintul interpretării

Labirintul interpretării

36.00 lei

Această carte s-a constituit, aș putea spune, din întâmplare și la voia întâmplării, fără un plan preexistent. Studiile care o com­pun au fost scrise de-a lungul anilor – primul, despre Camil Petrescu, fiind scris în 1979 și refăcut în 1986 – în func­ție de interesul stârnit în diferite perioade de opera unui autor sau a altuia, care m-a purtat prin paginile unor cărți dintre cele mai diverse ca subiect și tematică.
Au existat, totuși, niște vectori constanți: dimensiunea psihologică (Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Augustin Buzura, Marin Preda), cea fantastică (Gib Mihăescu, Mircea Eliade, Augustin Buzura, Mircea Cărtărescu), a spa­ți­ilor specifice (Marin Preda, Augustin Buzura, Valeriu Cristea), a moralei (Marin Preda).
Toate acestea s-au asociat cumva, în optica mea, sub sem­nul labirinticului. Un labirint din care – mai este nevoie să o spun? – nu se poate ieși. Dar străbaterea labirintului poate fi în unele circumstanțe suficient de interesantă pentru a nu îți mai dori să ieși din el.

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 236
ISBN 978-973-37-2347-9 Categorii: ,

Autor: Baltă Nicolae

Descriere

Această carte s-a constituit, aș putea spune, din întâmplare și la voia întâmplării, fără un plan preexistent. Studiile care o com­pun au fost scrise de-a lungul anilor – primul, despre Camil Petrescu, fiind scris în 1979 și refăcut în 1986 – în func­ție de interesul stârnit în diferite perioade de opera unui autor sau a altuia, care m-a purtat prin paginile unor cărți dintre cele mai diverse ca subiect și tematică.
Au existat, totuși, niște vectori constanți: dimensiunea psihologică (Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Augustin Buzura, Marin Preda), cea fantastică (Gib Mihăescu, Mircea Eliade, Augustin Buzura, Mircea Cărtărescu), a spa­ți­ilor specifice (Marin Preda, Augustin Buzura, Valeriu Cristea), a moralei (Marin Preda).
Toate acestea s-au asociat cumva, în optica mea, sub sem­nul labirinticului. Un labirint din care – mai este nevoie să o spun? – nu se poate ieși. Dar străbaterea labirintului poate fi în unele circumstanțe suficient de interesantă pentru a nu îți mai dori să ieși din el.

Post Views: 671

Recenzii

  1. Editura Junimea –

    Eugenia ŢARĂLUNGĂ:
    https://editurajunimea.ro/nicolae-balta-labirintul-interpretarii/

Adaugă o recenzie

Produse similare

Toggle Sliding Bar Area

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

0
    0
    Coșul dvs.
    Coșul dvs. este golReveniți la magazin
    Continuați cumpărăturile
    Go to Top