Les soliloques de l’orphelin / Solilocviile orfanului / مناجاة اليتيم. Anthologie poétique / Anthologie poetică / مختارات شعرية

Les soliloques de l’orphelin / Solilocviile orfanului / مناجاة اليتيم. Anthologie poétique / Anthologie poetică / مختارات شعرية

36.00 lei

Mounir SERHANI, né en 1982 au Maroc, est agrégé et docteur ès lettres françaises, ancien élève de l’ENS de Rabat et de Lyon. Il est actuellement enseignant chercheur dans le domaine de la littérature comparée et francophone à la Faculté des lettres et des sciences humaines de l’Université Hassan II de Mohammedia-Casablanca. Il est l’auteur de cinq recueils de poésie, d’un essai philosophique (L’Islam au risque de l’interprétation, 2016), de deux romans (Il n’y a pas de barbe lisse, 2016, et Le Hangar, 2017), et traducteur d’une dizaine de recueils de poésie de plusieurs poètes marocains, français et arabes. Il est lauréat de trois prix littéraires : Prix 2M pour la poésie, Prix de l’AMEF (Association Marocaine des Enseignants de Français) pour la nouvelle et a reçu la médaille d’or de la Divine Académie de Paris. Il est membre exécutif de la Maison de la Poésie et secrétaire général adjoint de l’association internationale, CIREB (Coordination Internationale des Recherches et des Études Brachylogiques).

*

Mounir SERHANI (n. în 1982 în Maroc), este doctor în Literatură franceză, fost elev al École Normale Supérieure de la Rabat și Lyon. Actualmente, este profesor și cercetător în domeniul literaturii comparate și francofone la Facultatea de litere și științe umane a Universității Hassan Il din Mohammedia-Casablanca. A publicat cinci volume de poezii, un eseu filosofic (L’Islam au risque de l’interprétation, 2016), două romane (Il n’y a pas de barbe lisse, 2016, și Le Hangar, 2017) și a tradus zece culegeri de poezii ale unor poeți marocani, francezi și arabi. Este laureatul a trei premii literare :  Premiul 2M pentru poezie, Premiul AMEF (Asociația marocană a profesorilor de franceză) pentru nuvelă și medalia de aur a Divine Académie de Paris. Este membru executiv al Maison de la Poésie și secretar general adjunct al asociației CIREB (Coordonare internațională a studiilor brahilogice).

*

منير السرحاني، من مواليد سنة 1982 بالمغرب، أستاذ مبرَّز وحاصل على دكتوراه في الآداب الفرنسية، وهو من خريجي المدرسة العليا للأساتذة بمدينة ليون في فرنسا. يشغل حاليًا منصب أستاذ جامعي في مجال الأدب المقارن والآداب الفرنكوفونية.

صدرت له خمسة دواوين شعرية، وكتاب فكري فلسفي بعنوان “الإسلام على محكّ التأويل” (2016)، وروايتين هما “لا توجد لحية ملساء” و”المخزن” (2017)، كما ترجم عشرات الدواوين الشعرية لعدد من الشعراء المغاربة والفرنسيين والعرب.

حاز ثلاث جوائز أدبية: جائزة القناة الثانية للشعر، وجائزة الجمعية المغربية لمدرسي اللغة الفرنسية عن القصة القصيرة، كما نال الميدالية الذهبية للأكاديمية الإلهية بباريس. وهو عضو تنفيذي في بيت الشعر، وكاتب عام بالجمعية الدولية للأبحاث والدراسات الخاصة بالكتابة الشذرية. ويشغل حاليا منصب نائب عميد بكلية الآداب والعلوم الإنسانية، جامعة الحسن الثاني بالمحمدية–الدار البيضاء.

 

  • An apariție: 2026
  • Format: 14,5 x 16 cm
  • Număr de pagini: 166
ISBN 978-973-37-2993-8 Categorii: ,

Autor: Serhani Mounir

Descriere

Trad. / ترجمة Simona MODREANU

 

***

Am suspendat toate cuvintele tale
Și vechile tale fotografii
Și am traversat găurile de memorie
Atunci încălțările tale mi-au apărut în vis,
Le-aș fi uitat, o, tată.

De n-ar fi fost stăruința mea de a scrie acest poem.
***

علّقت كل الكلمات
وصورك القديمة
وكتبت ثقوب الذاكرة
فجاءني حذاؤك في المنام،
كنتَ قد نسيته يا أبي،

لولا إلحاحي على كتابة هذه القصيدة

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Les soliloques de l’orphelin / Solilocviile orfanului / مناجاة اليتيم. Anthologie poétique / Anthologie poetică / مختارات شعرية”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top