Literary representations of the southern plantation

Literary representations of the southern plantation

This book is the result of an unwavering fascination with the American South. As an outsider, our view and reception has gone through various stages of understanding that have never been complete or totally satisfying. New writers or texts, new readings, revisions and returns to older views reveal more facets of the South in an endless game of mirrors. Some of these facets came together to depict a less familiar face of the South: the plantation fiction.

  • An apariţie:: 2013
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 338
ISBN 978-973-37-1723-2 Categorii: ,

Autor: Milică Iulia Andreea

Descriere

This book is the result of an unwavering fascination with the American South. As an outsider, our view and reception has gone through various stages of understanding that have never been complete or totally satisfying. New writers or texts, new readings, revisions and returns to older views reveal more facets of the South in an endless game of mirrors. Some of these facets came together to depict a less familiar face of the South: the plantation fiction. Years of work with students have convinced us that the prevalent opinion about the American South is the presence of race conflicts, the image of the Southern plantation, populated by elegant ladies, courteous gentlemen and contented slaves, coming mainly from the representation of the South in the very popular movie Gone with the Wind. Even specialists in American literature prefer William Faulkner, Tennessee Williams, Carson McCullers, or other twentieth century Southerners to any of the nineteenth century writers. Sometimes, Kate Chopin may find her way in critical investigations, but the founders of the plantation romance are largely ignored. One of the reasons is considered to be the lack of literary value in comparison to their contemporary Northern counterparts or to the achievements of twentieth century Southern literature.

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Literary representations of the southern plantation”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top