Mamă, pe mine nu vrea să mă muște niciun câine / Mamá, ningún perro quiere morderme

Mamă, pe mine nu vrea să mă muște niciun câine / Mamá, ningún perro quiere morderme

36.00 lei

Ştefan MITROI s-a născut în anul 1956, la Siliştea, comuna Vităneşti, judeţul Teleorman.

Absolvent al Facultăţii de Drept, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi .

Este membru în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România.

Cetăţean de onoare al municipiului Alexandria şi al judeţului Teleorman.

A publicat cărţi de proză, poezie, teatru şi literatură pentru copii.

În anul 2010, a primit Premiul Academiei Române pentru romanul Dulce ca pelinul.

În 2011, Premiul pentru proză al Fundaţiei NIRAM din Spania.

În 2019, Premiul pentru proză al revistei Convorbiri literare.

În 2020, Marele Premiu şi Trofeul Festivalului Naţional de Literatură Vasile Voiculescu.

În 2022, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Poveştile cerului, poveştile pământului.

Câteva dintre cărţile sale au fost traduse în limbile spaniolă, franceză, portugheză şi bulgară.

 

Ştefan MITROI nació en 1956 en Siliştea, comuna de Vităneşti, condado de Teleorman.

Se graduó de la Facultad de Derecho de la Universidad Alexandru Ioan Cuza de Iaşi.

Es miembro de la Junta Directiva de la Unión de Escritores Rumanos.

Ciudadano honorario del municipio de Alejandría y del condado de Teleorman.

Ha publicado libros de prosa, poesía, teatro y literatura infantil.

En 2010, recibió el Premio de la Academia Rumana por la novela Dulce ca pelinul.

En 2011, el Premio de Prosa de la Fundación NIRAM en España.

En 2019, el Premio de Prosa de la revista Convorbiri literare.

En 2020, el Gran Premio y el Trofeo del Festival Nacional de Literatura Vasile Voiculescu. En 2022, recibió el Premio de la Unión de Escritores Rumanos por el volumen «Poveştile cerului, poveştile pământului». Algunos de sus libros han sido traducidos al español, francés, portugués y búlgaro.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 246
ISBN 978-973-37-2954-9 Categorii: ,

Autor: Mitroi Ştefan

Descriere

Traducere în limba spaniolă de Simona Ioana LEONTI

 

Ştefan MITROI scrie scurt, precis, cu infuzie lirică despre orice; despre trecerea timpului, despre marea Istorie, dar, mai cu seamă, despre istoria sufletelor, despre dragoste şi moarte, abolind, prin magma fabulatorie, hotarul dintre lumi. Vom conchide că avem în Ştefan Mitroi un însingurat meditativ, sentimental, vibratil şi confesiv, prefirând, ca povestitor al sufletului, notaţii dense, cu iz aforistic. El, survolând toate genurile, are o Operă, chiar dacă n-a ajuns (încă) scriitorul care visează să fie, cum deseori mărturisea. Sau că, fugind de la ţară, şi-ar fi ales o viaţă greşită. Comuniunea de altădată, risipită, e recâştigată prin cărţile sale, acolo unde vom descoperi, cu încântare, cum observase Rodica Lăzărescu, fulguraţii lirice mustind de tristeţe.

*

Ştefan Mitroi escribe con brevedad, precisión y una infusión lírica sobre todo: sobre el paso del tiempo, sobre la gran Historia, pero, sobre todo, sobre la historia de las almas, sobre el amor y la muerte, aboliendo, a través del magma de la fábula, la frontera entre los mundos. Concluiremos que tenemos en Ştefan Mitroi a un solitario meditativo, sentimental, vibrante y confesional, que prefiere, como narrador del alma, anotaciones densas, con sabor aforístico. Él, que sobrevuela todos los géneros, tiene una Obra, aunque no se haya convertido (todavía) en el escritor que sueña ser, como a menudo confesó. O que, huyendo del campo, hubiera elegido la vida equivocada. La comunión con el pasado, desperdiciada, se recupera a través de sus libros, donde descubriremos, con deleite, como había observado Rodica Lăzărescu, destellos líricos rebosantes de tristeza.

Adrian Dinu RACHIERU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Mamă, pe mine nu vrea să mă muște niciun câine / Mamá, ningún perro quiere morderme”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top