Arcadie SUCEVEANU (n. 16 noiembrie 1952, comuna Suceveni, regiunea Cernăuţi) este poet şi eseist. Absolvent în 1974 al Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi, a fost – între 1979 şi 1990 – redactor şi redactor-şef al Editurii Literatura Artistică (Hyperion). A deţinut funcţiile de vicepreşedinte (1990-2010) şi preşedinte (2010-2021) al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova şi pe cea de preşedinte al Filialei Chişinău a „Uniunii Scriitorilor din România” (2005-28013). A publicat volumele de poezie, printre care Mă cheamă cuvintele (1979), Ţărmul de echilibru (1982), Mesaje la sfârşit de mileniu (1987), Arhivele Golgotei (1990), Secunda care sunt eu (colecţia „Poezii de duminică”) (1992), Eterna Danemarcă (colecţia „Poeţi români contemporani”) (1995), Înfruntarea lui Heraclit (1998), Mărul îndrăgostit de vierme (1999), Cavalerul Înzadar (2001), Corabia de la mansardă (seria „Biblioteca şcolarului”) (2004), Arca dies (2008), Cafeneaua Nevermore (2011), Fiinţe, umbre, epifanii (2011), Profesionist al himerei (2012), Vremea Leului portocaliu (colecţia „Laurii poeziei”) (2012), Ferestre stinse de îngeri (2014), Personajele lui Erasm (2016), Căzut în rimă, la Paris (2018), Terasa galbenă (2022), Opera poetică, antologie (2022). Este de asemenea autorul mai multor volume de eseistică precum şi a numeroase cărţi pentru copii. A fost distins cu premii importante în România şi Republica Moldova.
Oglinzi şi vitralii. Interviuri, anchete și chestionare, confesiuni
60.00 lei
- An apariție: 2025
- Număr de pagini: 356
- Format: 17 x 24 cm
Descriere
Portretul autorului se suprapune peste portretul hamletian. Ţinând în mână propriul său craniu ca pe un glob de cristal, Arcadie Suceveanu străbate în lung şi-n lat Danemarca sa eternă, măcinată de vicii şi mucegaiuri, visând să găsească tărâmul ce desparte clipa lui „a fi” de cea a lui „a nu fi”, unde „teatrul e o moară”, iar „actorii nişte şuruburi”, unde Dumnezeu însuşi e „şurubul fără scrupul”, care a „prăsit lumi de şuruburi” şi s-a aciuat aici pentru a pregăti, cu maximum de rigoare, Apocalipsa clipei de acum. Bine structurată, cu poeme antologice, antologia lui Arcadie Suceveanu este un adevărat manual al postmodernismului românesc.
Nichita DANILOV
Ironia devine sarcasm. Iar autorul descoperă resursele grotescului şi absurdului. Evocând o lume a dejecţiilor ontologice şi a putregaiurilor morale, Arcadie Suceveanu apelează frecvent la poemul-parabolă, la alegoria greu descifrabilă, saturată de simboluri ceţoase, capabile să creeze aceea tensiune semantică specifică poeziei. Panoramele apocaliptice se desfăşoară cinematografic, în tempo de balet mecanic sau de pantomimă absurdă, versul are uneori cadenţe dimoviene, absurdul terific e perfect integrat viziunilor coşmareşti care se constituie în versiunea “neagră“ a poetizării onirice.
Octavian SOVIANY
Trebuie să fii autentificat pentru a publica o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.