Palimpseste regăsite. Vol. 1 – Pasaj de rațe sălbatice

Palimpseste regăsite. Vol. 1 – Pasaj de rațe sălbatice

30.00 lei

Refuzându-şi voluptatea descripţiei, în care e mare meşter, Grigore ILISEI schimbă, în „Pasaj de raţe sălbatice”, paleta de armonii cromatice cu sondajul zăbavnic al stărilor de suflet. Eroul, Camil Dunea, e plămădit dintr-o alternanţă de trăiri glisând între somnolenţa unei apatii ce îl predispune împotmolirii în marasm şi trezia surâzătoare dată de înfiorările regăsirii de sine. Răsfirată pe mai multe planuri, naraţiunea evocă, în fundal, un anotimp al urgiei. Războiul de pe frontul din Răsărit, cu traumele de durată pe care le provoacă – apoi calvarul. Revărsarea sălbatică, devorantă a hoardelor roşii, pierderea Basarabiei, şirul nesfârşit de suferinţe, culminând cu tulburarea gravă, de o parte şi de alta a Prutului, a rosturilor dintotdeauna.

Florin FAIFER

 

Foarte actual mi se pare a fi Grigore Ilisei în modul discret în care întretaie planurile. El îngăduie fiecărui personaj să posede ceva propriu şi, totodată, să se armonizeze într-un ansamblu, primind nuanţe de lumină şi culoare de la partenerii de dialog epic. S-ar putea face o apropiere între tehnica utilizată în roman şi tehnica picturii, pictura fiind profesiune personajului central. Aş exemplifica procedeul cu întretăierea perspectivei lui Dunea şi a mamei Anghelina chiar în primul capitol.

Astfel, Grigore Ilisei face proba unui romancier autentic, care stabileşte numeroase relaţii interioare, argumentate strâns şi coerent.

Pasaj de raţe sălbatice este un roman alcătuit dintr-o scriitură modernă, care discută cumpănit probleme grave ale omului contemporan.

Dan MĂNUCĂ

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 216
ISBN 978-973-37-2195-6 Categorii: ,

Autor: Ilisei Grigore

Descriere

Refuzându-şi voluptatea descripţiei, în care e mare meşter, Grigore ILISEI schimbă, în „Pasaj de raţe sălbatice”, paleta de armonii cromatice cu sondajul zăbavnic al stărilor de suflet. Eroul, Camil Dunea, e plămădit dintr-o alternanţă de trăiri glisând între somnolenţa unei apatii ce îl predispune împotmolirii în marasm şi trezia surâzătoare dată de înfiorările regăsirii de sine. Răsfirată pe mai multe planuri, naraţiunea evocă, în fundal, un anotimp al urgiei. Războiul de pe frontul din Răsărit, cu traumele de durată pe care le provoacă – apoi calvarul. Revărsarea sălbatică, devorantă a hoardelor roşii, pierderea Basarabiei, şirul nesfârşit de suferinţe, culminând cu tulburarea gravă, de o parte şi de alta a Prutului, a rosturilor dintotdeauna.

Florin FAIFER

 

Foarte actual mi se pare a fi Grigore Ilisei în modul discret în care întretaie planurile. El îngăduie fiecărui personaj să posede ceva propriu şi, totodată, să se armonizeze într-un ansamblu, primind nuanţe de lumină şi culoare de la partenerii de dialog epic. S-ar putea face o apropiere între tehnica utilizată în roman şi tehnica picturii, pictura fiind profesiune personajului central. Aş exemplifica procedeul cu întretăierea perspectivei lui Dunea şi a mamei Anghelina chiar în primul capitol.

Astfel, Grigore Ilisei face proba unui romancier autentic, care stabileşte numeroase relaţii interioare, argumentate strâns şi coerent.

Pasaj de raţe sălbatice este un roman alcătuit dintr-o scriitură modernă, care discută cumpănit probleme grave ale omului contemporan.

Dan MĂNUCĂ

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top