Prier cu funigei / Aprile dai fili vaganti di ragno

Prier cu funigei / Aprile dai fili vaganti di ragno

40.00 lei

Viorica BĂLTEANU (n. 24 ianuarie 1947, Timişoara). Istoric literar, traducător, lingvist, scriitor; 35 de cărți publicate. Absolventă de Filologie (Universitățile din Timişoara și Craiova: română-italiană); doctorat în Filologie. Redactor Flamura, Reşiţa (1970–1975); cadru didactic preuniversitar (1970-1990); cadru didactic la Universitatea de Vest din Timişoara (1991 – până în prezent). A colaborat la numeroase reviste literare.

Volume publicate (selecție): Eminescu și spațiul cultural italic, Timișoara, 2002; Dicționar româno-italian de termeni pentru instalații în construcții (colaborare cu Ioan Borza), Timișoara, 2003; Introduzione al linguaggio del diritto (colaborare cu Ioana-Celina Pașca), Bucureşti, 2007; Domnița valahă, Timișoara, 2019, 2020.

Volume traduse din italiană (selecție): Rolando Certa, Cânt de dragoste pentru Sicilia, Timișoara, 1982; Laura Di Falco, Seducătorul, Timișoara, 1994; Corrado Calabrò, Amintește-ți să o uiți, Timișoara, 1999; Riccardo Campa, Lecții românești, Timișoara, 2005; Bepi Orlandi, Libertatea cu orice preț, Timișoara, 2005; Roberta Fidanzia, Dora d′Istria. O privire feminină asupra secolului al XIX-lea, Roma, 2017.

Volume traduse în italiană (selecţie): Ion Marin Almăjan, Requiem per una regina, Mazara del Vallo, 1984; Poeti romeni contemporanei, Mazara del Vallo, 1986; Lucian Blaga, Poesii/ Poesie, Timişoara, 1995; Luminiţa Virginia Burcă, Riflessioni d′interprete sui concerti mozartiani per violono, Bucureşti, 2016.

 

Viorica BĂLTEANU (n. 24 gennaio 1947, Timişoara). Storico letterario, traduttore, linguista, scrittore (35 libri pubblicati). Laureata in Filologia, (Università di Timişoara, e di Craiova: romeno-italiano); dottore in Filologia. Redattore Flamura, Reşiţa (1970–1975);docente preuniversitaria (1970-1990); personale docente presso l’Università Ovest di Timişoara (1991-oggi). Ha collaborato con numerose riviste letterarie.

Volumi pubblicati (selezione): Eminescu şi spaţiul cultural italic, Timişoara, 2002; Dicţionar român-italian de termeni pentru instalaţii în construcţii (colaborare cu Ioan Borza), Timişoara, 2003; Introduzione al linguaggio del diritto (colaborare cu Ioana-Celina Paşca, Bucureşti, 2007; Domniţa valahă, Timişoara, 2019, 2020.

Volumi tradotti in italiană (selezione): Rolando Certa, Cânt de dragoste pentru Sicilia, Timişoara, 1982, Laura Di Falco, Seducătorul, Timişoara, 1994; Corrado Calabrò, Aminteşte-ţi să o uiţi, Timişoara, 1999; Riccardo Campa, Lecţii româneşti, Timişoara, 2005; Bepi Orlandi, Libertatea cu orice preţ, Timişoara, 2005; Roberta Fidanzia, Dora d′Istria. O privire feminină asupra secolului al XIX-lea, Roma, 2017.

Volumi tradotti dall’italiano (selezione): Ion Marin Almăjan, Requiem per una regina, Mazara del Vallo, 1984; Poeti romeni contemporanei, Mazara del Vallo, 1986; Lucian Blaga, Poesii/ Poesie, Timişoara, 1995; Luminiţa Virginia Burcă, Riflessioni d′interprete sui concerti mozartiani per violono, Bucureşti, 2016.

  • An apariție: 2026
  • Format: 14,5 x 16 cm
  • Număr de pagini: 180
ISBN 978-973-37-3016-3 Categorie:

Autor: Bălteanu Viorica

Descriere

Ediție bilingvă română-italiană

 

Ca orice act artistic împlinit, poezia originală a doamnei Viorica Bălteanu se întemeiază, în egală măsură, la nivel profund, pe două strategii ale imaginarului: strategiile puterii și strategiile dorinței. Cele dintâi determină și supraveghează relațiile de autoritate (intelectuale, reci) ale eului cu sine și cu ambianța, celelalte determină și supraveghează relațiile de intimitate (afective, calde: atașament/ reticență) ale aceluiași eu cu sine însuși și cu mediul proxim ori îndepărtat. Se constituie, astfel, o poezie energică, salubră, clară, sensibilă, dar nu sentimentală, fermă în atitudini, cu un atașament de sine echilibrat și cu o afecțiune lucidă pentru alteritate.

*

Come ogni atto artistico compiuto, la poesia originale della signora Viorica Bălteanu si basa, ugualmente, a livello profondo, su due strategie dell’immaginario: le strategie del potere e le strategie del desiderio. Le prime determinano e supervisionano le relazioni autorevoli (intellettuali, fredde) dell’io con se stesso e con l’ambiente, le seconde determinano e supervisionano le relazioni intime (affettive, calde: attaccamento/riluttanza) dello stesso io con se stesso e con l’ambiente immediato o remoto. Si costituisce così una poesia energica, sana, chiara, sensibile, ma non sentimentale, salda negli atteggiamenti, con un equilibrato attaccamento a se stessi e con un lucido affetto per l’alterità.

 

Eugen DORCESCU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Prier cu funigei / Aprile dai fili vaganti di ragno”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top