Quo vadis, România? (a point of view)

Quo vadis, România? (a point of view)

20.00 lei

We, the four authors (Ion M. Anghel, Ion Diaconu, Ioan Maxim and Aurel Preda) , have all attained juridical training (with scientific titles of PhD in Law; some of us are holders of a doctor honoris causa title, or possess “The Nicolae Titulescu International Award”, as well as other scientific rewards and distinctions for outstanding contributions in the field of international law and international relations).

  • An apariţie:: 2013
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 222
ISBN 978-973-37-1683-9 Categorii: ,

Autor: Anghel Ion M., Diaconu Ion, Maxim Ioan, Preda Aurel

Descriere

We, the four authors (Ion M. Anghel, Ion Diaconu, Ioan Maxim and Aurel Preda) , have all attained juridical training (with scientific titles of PhD in Law; some of us are holders of a doctor honoris causa title, or possess “The Nicolae Titulescu International Award”, as well as other scientific rewards and distinctions for outstanding contributions in the field of international law and international relations). For a number of decades, we have carried out our activity with the Romanian diplomacy – in the Ministry of Foreign Affairs (and have held successive titles or positions of ambassadors, directors and others of the kind). We have also acted substantially in the academic life (both didactic and scientific). Each of us has published dozens of books on international law and on the European Union. But above all, we have never forgotten we are Romanians (even if we worked abroad for extended periods of time). Above all, we felt bound to this country (even if significant periods of time we lived abroad) and we do love Romania to the limits of sacrifice, the country we have served with devotion and dignity, for her good and the good of the people who have been living within these realms for centuries. While overseas, for decades, we felt bound to the country and to our families.

 

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Quo vadis, România? (a point of view)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top