Să locuieşti într-un cerc şi să nu-ţi atingi centrul

Să locuieşti într-un cerc şi să nu-ţi atingi centrul

25.00 lei

După o provocatoare teză de doctorat despre „Neliniştea în literatura modernă”, Raluca FARAON îmi face surpriza acestui consistent volum de versuri nu mai puţin neliniştite.
Avem de-a face, prin urmare, cu o interferenţă tematică şi, mai mult, cu o concreştere organică a două moduri de a exprima acest sentiment fondator. Dacă, într-o parte a lor, poemele transcriu o senzaţie de apăsare, singurătate şi captivitate („era strâmt de frig”), într-o altă parte, ne înfăţişează o lume de coşmar şi apocalipsă, o lume amnezică, robotizată, în care oamenii păşesc „pe covoare de spaimă”, sunt atacaţi de „fluturi mari, cu gheare, cu ochii bulbucaţi, fără expresie” şi terorizaţi de „ochii vigilenţi ai zădărniciei”. Singura şansă, singura speranţă de a scăpa din această atmosferă irespirabilă este regăsirea emoţiei: „într-un morman de cutii goale/ de peturi şi ziare umede/ te-am găsit emoţie/ erai zgribulită cu ochii mari/ ca Gelsomina lui Fellini…” În acest poem şi alte câteva – memorabile („nu sunt poetă”, „respiro”, „migraţia fricii”) – constă pledoaria convingătoare a Ralucăi Faraon.
Un debut atipic, retro, în linie modernistă, un debut remarcabil.
Mircea MARTIN
  • An apariţie:: 2019
  • Format:: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini:: 98
ISBN 978-973-37-2239-7 Categorii: ,

Autor: Faraon Raluca

Descriere

După o provocatoare teză de doctorat despre „Neliniştea în literatura modernă”, Raluca FARAON îmi face surpriza acestui consistent volum de versuri nu mai puţin neliniştite.
Avem de-a face, prin urmare, cu o interferenţă tematică şi, mai mult, cu o concreştere organică a două moduri de a exprima acest sentiment fondator. Dacă, într-o parte a lor, poemele transcriu o senzaţie de apăsare, singurătate şi captivitate („era strâmt de frig”), într-o altă parte, ne înfăţişează o lume de coşmar şi apocalipsă, o lume amnezică, robotizată, în care oamenii păşesc „pe covoare de spaimă”, sunt atacaţi de „fluturi mari, cu gheare, cu ochii bulbucaţi, fără expresie” şi terorizaţi de „ochii vigilenţi ai zădărniciei”. Singura şansă, singura speranţă de a scăpa din această atmosferă irespirabilă este regăsirea emoţiei: „într-un morman de cutii goale/ de peturi şi ziare umede/ te-am găsit emoţie/ erai zgribulită cu ochii mari/ ca Gelsomina lui Fellini…” În acest poem şi alte câteva – memorabile („nu sunt poetă”, „respiro”, „migraţia fricii”) – constă pledoaria convingătoare a Ralucăi Faraon.
Un debut atipic, retro, în linie modernistă, un debut remarcabil.
Mircea MARTIN

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top