Ibovnică slăvită

Ibovnică slăvită

20.00 lei

Conachi nu este numai meseriașul conștiincios, care a compus micul tratat intitulat Meșteșugul stihurilor românești (în fond, prima noastră poetică), dar chiar un poet adevărat, superior tuturor celorlalți din prima parte a secolului XIX. Dacă și-ar fi tipărit versurile la vreme, receptarea lui așa zicând cultă ar fi fost alta și n-ar fi așteptat pe Călinescu spre a-i marca valoarea. […] E destul să deschidem o culegere din versurile poetului ca să ne dăm seama că ele au o calitate inefabilă a limbii…

 Nicolae MANOLESCU

 

Spiritele întemeietoare nu sunt cu necesitate elementare, monocorde, spiritele întemeietoare ating, adesea, în sfera lor, o complexitate și un rafinament (cazul lui Conachi) cu greu de depășit. […] Poezia lui Conachi se menține într-o perpetuă laudă a femeii, transformată astfel într-un obiect de cult. Așa și este obiectul erotic conachian: obiect de închinăciune, obiect de adorație. Formula „ibovnică slăvită” spune totul. […] Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor în poezia română…

Eugen SIMION

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: 11,5 x 20 cm
  • Număr de pagini:: 124
ISBN 978-973-37-2133-8 Categorii: ,

Autor: Conachi

Descriere

Conachi nu este numai meseriașul conștiincios, care a compus micul tratat intitulat Meșteșugul stihurilor românești (în fond, prima noastră poetică), dar chiar un poet adevărat, superior tuturor celorlalți din prima parte a secolului XIX. Dacă și-ar fi tipărit versurile la vreme, receptarea lui așa zicând cultă ar fi fost alta și n-ar fi așteptat pe Călinescu spre a-i marca valoarea. […] E destul să deschidem o culegere din versurile poetului ca să ne dăm seama că ele au o calitate inefabilă a limbii…

 Nicolae MANOLESCU

 

Spiritele întemeietoare nu sunt cu necesitate elementare, monocorde, spiritele întemeietoare ating, adesea, în sfera lor, o complexitate și un rafinament (cazul lui Conachi) cu greu de depășit. […] Poezia lui Conachi se menține într-o perpetuă laudă a femeii, transformată astfel într-un obiect de cult. Așa și este obiectul erotic conachian: obiect de închinăciune, obiect de adorație. Formula „ibovnică slăvită” spune totul. […] Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor în poezia română…

Eugen SIMION

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Ibovnică slăvită”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top