Uriașa nepăsare a sîngelui

Uriașa nepăsare a sîngelui

36.00 lei

S‐a născut la 14.06.1961 în Borca, județul Neamț.

Debut publicistic: Revista Amfiteatru, 1982.

Debut editorial: Poeme singure, debut colectiv, Ed. Junimea, 1989. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Volume publicate: Poeme singure, debut colectiv, Junimea (1989); Camera Liturgică, Acțiunea (1992); Satrapia, Timpul (1995); Casa din care ies, Axa (1997); Negru Transparent, Timpul (2001); Rău de pămînt, Dionis (2004); Probă de viaţă, Conta (2008); Poeme singure (Antologie), Tipo Moldova (2012); Călătorii amînate, Junimea (2015); Ritualuri de îmbătrânire a sufletului, Ed. Rocart (2024).

  • An apariție: 2026
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 132
ISBN 978-973-37-3015-6 Categorie:

Autor: Florescu Radu

Descriere

Despre poezia lui au scris: Laurențiu Ulici, Ioan Holban, Al. Cistelecan, Cornel Ungureanu, Gheorghe Grigurcu, Cristian Livescu, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Irina Petraş, Dan Stanca, Ovidiu Nimigean, Liviu Antonesei, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Grigore Scarlat,Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Alecsa, Gellu Dorian, Lucian Vasiliu, Nicolae Sava, Dan Bogdan Hanu, Horia Gîrbea, George Vulturescu, Cassian Maria Spiridon, Nicolae Panaite, Marius Chelaru, Dan Silviu Boerescu, Emilian Galaicu‐Păun, Nichita Danilov, Paul Aretzu, Emanuela Ilie, Adrian G. Romila, Viorel Gheoghiţă, Grigore Şoitu, Ion Roşioru, Ion Muşat, Marius Chivu, Dumitru Andreca, Diana Tihu, Ioan Nistor, Sabina Fînaru, Vlad Sorianu, Lucian Strochi, Mihaela Nicolae, Radu Andreescu, Ion Arieșanu, Margareta Abramciuc, Alexandru Pintescu, Mircea Moga, Cornel Vîlcu, Gheorghe Simon, Ancelin Roseti, Nina Vasile, Emilian Marcu, Arina Lungu, Emil Nicolae, Doina Popa, Antonio Patraş, Valeriu Valegvi, Dumitru Augustin Doman, Remus V. Giorgioni, Cristina Chiprian, Liviu Apetroaiei, Mihaela Grădinariu, Gabriela Gherghisor, Ioana Diaconescu, Ioana Dinulescu, Mariana Ranghilescu, Otilia Ungureanu, Savu Popa, Marius Manta, Ioan Lascu. A apărut tradus în antologii în engleză, germană, aromână, italiană şi franceză.

 

e atîta speranță în analgezicile sparte între dinți
e atîta speranță în mărul lui adam
e atîta speranță în munți.

dar în spatele ușilor închise
încerci să rămîi întreg.
lași lumina stinsă
lumina din tine îți ajunge de drum.

ca exemplu ai bucuria cu care iscodești
cele două lumi
ai cuvîntul care provoacă
ai o parte din bolile atît de necesare
morții stupide. morții în van.
ai îngăduința zilei de azi
trufia zilei de mîine

tu ești o așezare umană.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Uriașa nepăsare a sîngelui”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top