Vederi din Timișoara. Proză scurtă

Vederi din Timișoara. Proză scurtă

65.00 lei

Viorel MARINEASA (n. la 2 IX 1944, Ţipari, jud. Timiş) este licenţiat al Facultăţii de Filologie din Timişoara (1968), doctor în filologie (2004). Activează în medii culturale timişorene: referent la Casa de cultură a studenţilor, redactor la publicațiile Timişoara, Orizont, Realitatea bănăţeană, cadru didactic la Universitatea de Vest.

Membru fondator al Societăţii Timişoara, al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO); al Asociaţiei culturale Ariergarda. Colaborator la numeroase periodice, îngrijitor de ediţii.

Volume publicate ca unic autor: Litera albă, roman, 1988; În pasaj, roman, 1990; Unelte, arme, instrumente, proză scurtă, 1992; Dicasterial, proză scurtă, 1995; O cedare în anii ՚20, proză scurtă, 1998; Noţiuni de secretariat de redacţie, curs universitar, 2004; Tradiţie supralicitată, modernitate diortosită. Publicistica lui Nichifor Crainic şi a lui Nae Ionescu la o nouă citire, 2004, ed. a II-a: 2017; Despre Banat, în registru normal. Eseu, recenzie, portret, 2009; Vederi din Timişoara, publicistică, 2011; Înainte şi după (războiul rece), proză scurtă, 2013; Lecturi parţiale. Librăria de nişă, pseudo-recenzii, evocări, 2014, ediţia a II-a: 2019; Ficţiune şi istorie. Lecturi complementare, pseudo-recenzii, studii, evocări, 2019.

  • An apariție: 2026
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 524
ISBN 978-973-37-3014-9 Categorie:

Autor: Marineasa Viorel

Descriere

În viziunea lui Viorel Marineasa, Banatul chezaro-crăiesc este o punte între Europa şi Orient, mai precis între modelul habsburgic şi cel levantin. Prozatorul (re)construieşte această lume din detalii de o concreteţe suculentă, pe care le priveşte prin lentila unui microscop perfecţionat.

Monica SPIRIDON

 

Cea mai mare calitate a sa e spiritul critic. Pe care şi-l aplică sieşi întâi de toate, fără milă. Scrie puţin, greu şi esenţial. Paginile sale sunt mici capodopere de stil, lucrate până când sună fără fisură, concentrate până la asfixie. În literatura noastră de azi nu există ceva asemănător.

Vasile POPOVICI

 

Specialiştii în teoria textului vor găsi cu siguranţă în scrisul lui Viorel Marineasa un excelent teren de aplicaţie.

Tudorel URIAN

 

Turciada habsburgică a unui bun român.

Constantin DRAM

 

 

 

La 1753, austriecii creează în Banatul de munte unităţi de plăieşi, un fel de poliţie însărcinată cu prinderea contrabandiştilor. Atraşi de uniformă, mai faină decât a martalogilor, localnicii dau năvală. Fiecare bărbat în putere tânjea după tunica având trei rânduri de nasturi aurii, după căciula neagră cu găitan roşu, după teşila (= geanta) din piele, după diagonalele încrucişate de care atârnau sabia şi pistolul. Unde mai pui şi calul aferent.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Vederi din Timișoara. Proză scurtă”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top