Viitorul din noi

Viitorul din noi

36.00 lei

Lucian IONICĂ (n. 1952, Timişoara), scriitor, jurnalist, a fost conferenţiar la Universitatea de Vest din Timişoara, unde a predat jurnalism de televiziune, film documentar şi comunicare audio-vizuală. Doctorat în Filosofie, cu tema Valenţele epistemologice ale imaginii vizuale, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (1999). Redactor-şef/ producător general şi, ulterior, director al Studioului TVR Timişoara. Autor al volumelor de proză Ziua confuză (1983), Ţarcu (1989), Dincolo de albastrul cerului (2022) şi al lucrărilor de specialitate Imaginea vizuală (2000), Dicţionar explicativ de televiziune, englez-român (2005), Introducere în industria şi producţia de televiziune (2009), Documentar şi adevăr (2013). A coordonat volumele I şi III ale lucrării Enciclopedia Revoluţiei din Timişoara (2014, 2016). Prezent cu proză şi lucrări de specialitate în mai multe volume colective şi antologii. Autor de filme documentare, reportaje TV şi expoziţii de fotografie artistică. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al European Journalist Association – the communication network.

  • An apariție: 2026
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 134
ISBN 978-973-37-3018-7 Categorie:

Autor: Ionică Lucian

Descriere

Specificul anticipaţiei lui Lucian Ionică constă în rafinata dispersie a elementului SF prin substanţa unui univers familiar. Înconjurată de discreţie, ideea specifică nu se pierde şi nici nu se diluează. Ea reuşeşte în schimb efectul – de natură estetică – al unei insolite „tulburări” a imaginii, care face ca titlul volumului Ziua confuză (1983) să ne apară ca foarte inspirat. Povestirile din această culegere îşi refuză deliberat spectaculosul şi, la fel, condiţia eroică a personajelor. Oamenii sunt surprinşi de regulă în ipostaza de figuri mărunte, şterse, deloc caricaturale totuşi. Condiţia modestă nu înseamnă automat şi vid psihologic, dar pretinde, spre a fi sugerată convingător, instrumente de fineţe. Autorul le posedă, dovedind un remarcabil talent de portretist al mediocrităţii confruntate cu sublimul. Generoasă, tema ţine de repertoriul comic mai curând decât de cel dramatic, fiindcă e deplasat să vorbeşti de nişte veritabile eşecuri acolo unde ştii de la început că personajele nu pot fi la înălţimea misiunilor excepţionale ce li se propun. (…) Performanţa urmărită de o asemenea proză, nicicând scapătă de sub un atent control al resurselor sale şi al efectelor, pare să fie o normalizare a anormalului.

Mircea OPRIŢĂ

 

Trecerea de la „ideea SF” la „ideea literară SF” se realizează prin legarea primei de un înţeles, de o semnificaţie, deci printr-un proces de semnificare. Dintr-o existenţă amorfă, neutră şi gratuită „ideea SF” devine o existenţă cu sens, trecând astfel în axiologic. Fără această semnificaţie „ideea SF” nu are drept de şedere în cetatea literaturii şi a esteticului, rămânând doar o simplă dorinţă ştiinţifică-tehnologică sau o bizarerie. Distincţia „idee SF” – „idee literară SF” se constituie şi într-un criteriu de valoare, ce permite identificarea structurală a subliteraturii SF, prin faptul că aceasta conţine doar „idei SF” nu şi „idei literare SF”. Dacă teoretic lucrurile par destul de simple, practic însă ele sunt ceva mai complicate, valoarea operaţională a criteriului axiologic depinzând de modul mai larg sau mai îngust în care este înţeleasă natura semnificaţiei ce trebuie să i se ataşeze „ideii SF”: de la învăţături exprimate pe un ton didactic, până la idei şi structuri de mare profunzime.

Lucian IONICĂ

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Viitorul din noi”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top