Ieșind din stufărișul și poveștile lui Rodion, care au irigat lirismul din Poemele deltei. Rodion (2016), pentru a se reinstala în atmosfera leneșă/ balcanică/ tragică a uliței/ străzii Măicuța dintr-un târg frumos unde se moare sau, altfel, unde nu se întâmplă nimic, Valentin Talpalaru scrie în 35 de poeme în căutarea unui titlu (Editura Junimea,
Scriptor, Anul V, nr.9-10 (57-58),/ septembrie-octombrie 2019. În această ediție remarcăm poeme semnate de Nicolae Leahu (cu poem desenat de Dragoș Pătrașcu), Traian Diaconescu, Vasile Muște, Camil Petrescu (inedite), (traducere de Măria Hâncu-Patanchon), iar proza, de Cristian George Brebenel, Radu Părpăuță, Paul Tumanian, eseurile realizate de Ștefan Afloarei, Despre credința în ordine și tăcerile ei,
La margine de nicio apă, Marian Drăghici se uită în apă! E o performanță și demnă de cartea recordurilor, să te uiți într-o apă inexistentă ca și cum te-ai uita într-un păhăruț din care a fost secată ultima picătură de alcool. Deci, cu jale. Dar dacă apa aceea - care nu mai este - ar
Despre universitarul Traian Diaconescu, colegul nostru clasicist, profesorul și cercetătorul temeinic, poetul din el (pasionat și în opera sa de specializare academică, așa cum o arată destule pagini ale acesteia, de poezie) și omul, a scris deja în ZDI, substanțial și frumos, cum era și de așteptat, Eugen Munteanu, prin propria-i formație mai apropiat personalității
Criza miezului lipsă Cassandra Corbu Aprehensiunea existenței îngrădite, circulare până la maladiv și aflate sub imperiul greu al unei încapsulări forțate reprezintă fondul ideatic și emotiv care obsedează și agită în poemele Ralucăi Faraon din volumul său de debut, să locuiești într-un cerc și să nu-ți atingi centrul, din 2019 – încercare în febrilitate de
Nominalizat de șapte ori la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, autor a peste 30 de cărți, dintre care 18 de poezie, distins cu numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor, dintre care cel mai recent chiar în 2019 pentru anul editorial 2018, și nu numai, Ovidiu Genaru este acel tip de scriitor de excepție, a cărui
Recentul și atât de seducătorul volum de versuri al lui Marian Drăghici, lansat pe piață de Editura Junimea cam prin februarie a.c, se cheamă cu un diminutiv de la un substantiv comun atestat în Psaltirea Voronețeană - secolul XVI -, (numită și Hurmuzaki după donatorul ei fondului Bibliotecii Academiei) Păhăruțul. Un titlu, dacă ar fi
Poezia Iui Ilie Constantin conține un paradox pe care l-am mai indicat și altădată. Sub pavăza expresiei clare, cu precizie latină articulată, apare aproximația, dezordinea, informul fețelor lumii. Ne întâmpină un peisaj în descompunere, o șovăială a liniilor, o degringoladă a imaginilor. între postura auctorială expresivă și obiectul acesteia, un apăsat contrast: „Soare și nori
Deși în subtitlul amplei sale antologii Grete Tartler menționează intervalul temporal în care se înscriu poemele din carte (aproape jumătate de secol, de la debutul editorial din 1970 și până la anul în curs), Versuri și uscate răstoarnă perspectiva. Poetă inversează ordinea cronologică, începând cu inedite, continuând cu volumul său cel mai nou, Cuvinte salvate
Pe drumurile destinate pelerinajelor, din Europa și până în Asia, există mici popasuri, amenajate pentru pelerin. Acesta își poate trage aici sufletul, se poate reculege, înainte de a relua călătoria, de unul singur sau împreună cu alți pelerini, spre punctul final. O practică veche, aproape căzută în desuetudine în Vest, pentru a fi reînnodată astăzi,
Romanul Doinei Popa (Luna de miere - Editura Junimea, 2018) este o tulburătoare confesiune despre viață, despre fundăturile ei, despre soarta care nu are puterea și determinarea să devină destin. Personajele nu par să trăiască, ele sunt trăite de istorie și de regulile din familie, societate, reguli scrise, nescrise sau care au intrat samavolnic în