Cronice şi…anacronice (Editura Junimea, 2017) este o carte frumoasă, acroşantă în emoţia, lirismul şi mărturisirile unui singuratic, cu o arhitectură fastuoasă, atent elaborată – o carte luminoasă, cu toate umbrele ei, venind din tristeţile şi nostalgiile autorului „optzecist”, unind firele atît de complicate, de teoria literaturii, ale jurnalului intim, confesiunilor şi memoriilor, într-o fermecătoare formulă
A trecut şi ediţia din acest an a Bookfest la Bucureşti, cu Polirom (director Silviu Lupescu) şi Paralela 45-Cartea Românească (director Călin Vlasie) în prim plan, cu cărţi originale semnate de autori români (slavă cerului, editorii noştri de top au pus pariu în 2017 pe literatura română, mai mult decât în alţi ani), la care
Scriptor, Anul III, nr. 7-8 (31-32), iulie-august 2017, Iaşi. Poemul desenat de Vasilian Doboş aparţine lui Ion Mircea. În continuare, poezia este semnată de Clara Mărgineanu, Constantin Cubleşan, Doru Mihai Mateiciuc, Rasul Gamzatov (prez. de Livia Cotorcea, trad. de Emil Iordache), iar proza, de Lina Codreanu şi Cristian Ghica. La Chestionar Scriptor, formulat de Lucian
O invitaţie pentru lansarea recentei sale cărţi Lazăre, vino afară (2 martie 2017 la Biblioteca Centrală „M. Eminescu” din Iaşi), tipărită de Editura Junimea din Iaşi, din partea autorului, preot Prof. Dr. Theodor Damian, mi-a amintit de colaborarea mea cu un monah din Mitropolia Moldovei pentru procesare şi corectură a manuscrisului său predat de un
Accesul public la manuscrisele eminesciene a făcut ca, de-a lungul anilor, ele să se deterioreze, devenind tot mai imperioasă soluţia facsimilării lor, a tipăririi în cele mai bune condiţii. În acest sens pledase la vremea sa G. Călinescu, Iorga, Perpessicius şi mulţi alţii încă erau de aceeaşi părere, până la Constantin Noica, cel împătimit în
După ’90 scriitorul originar din Bucovina s-a tot distanţat, trăind o vreme în India şi Noua Zeelandă, apoi în SUA, de literele române. Pe orbita revelaţiei, Junimea, 2017, este cartea cu care Vasile Andru (22 mai 1942 – 21 octombrie 2016) intră în postumitate, după ce că tot el şi-o anticipa: „...mă consider un scriitor
Un volum de dialoguri cu oameni diverşi, cum puţine altele apar, realizat de un profesionist al scrisului şi al emisiunilor televizate (Vasile Arhire – Ghici cine (re)vine la cină? (I) – Editura Junimea, Colecţia Dialog XXI). Criticul Ioan Holban nu putea să nu remarce acest fapt, în textul de prezentare de pe coperta a patra:
Într-un peisaj media tulburat şi dominat de figuri posomorâte, încrâncenate, angajate în monologuri autiste sau într-un „dialog al surzilor”, unde nimeni nu are răbdare, bunăvoinţă şi o minimă eleganţă să asculte pe cineva, cultivând un climat deceptiv, într-un robust triumfalism negativ, printre caraghioase vedete de carton, Vasile Arhire visează la o civilizaţie a comunicării în
Strigăt si tăcere Apărut sub egida Editurii „Junimea” din Iaşi şi postfaţat, encomiastic, de nu mai puţini de şase critici importanţi ai momentului (Cornel Ungureanu, Adrian-Dinu Rachieru, loan Es. Pop, loan Holban, Theodor Codreanu şi Aurel Pantea), volumul Prizonierul tăcerii de Victor Munteanu e structurat în două secţiuni inegale ca dimensiuni: Oare până unde-am