ARGUMENT
A fost mai întâi şcoala ieşeană de presă: revista „Dialog”, coordonată de criticul literar, universitarul Alexandru Călinescu. Erau anii ’70, cu Opinia studenţească”, „Echinox”, „Amfiteatru”, radio „Europa liberă” ş. a. Rafinament, subtilitate, rezistenţă prin cultură... În 1990, am editat (sub auspiciile Uniunii Scriitorilor) noua serie a revistei de inspiraţie kogălniceană „Dacia literară” (Iaşi, 1840), ca
O surpriză la început de an
La Iaşi, anul începe cu o surpriză plăcută: apare o nouă revistă cu un nume inspirat, SCRIPTOR. Publicaţia, cu un format grafic elegant, iese sub egida Editurii Junimea şi cu sprijinul Consiliului Local şi al Primăriei Iaşi. Director fondator este poetul Lucian Vasiliu (numit, de curând, director al Editurii Junimea – felicitări şi succes în
Scriptor, o revistă ieşeană
* Scriptor nr. 11-12/2016. Lucian Vasiliu întreabă: „îţi pare plauzibilă expresia rezistenţa prin cultură"! Grigore Chiper de la Chişinău răspunde: Devine clar că România a fost parte în mai mare măsură a procesului cultural mondial decât şi-au putut permite popoarele din URSS, îndeosebi minorităţile etnice... În Basarabia putem vorbi de cel mult o „supravieţuireprin cultură".
De la Petru citire: Poezie topită în tragismul unui destin
Parcurgînd cele două sute şi ceva de file ale romanului scris de Vasile Iftime, un remarcabil poet (cu vreo şapte-opt volume de versuri la activ), am avut de-a lungul lecturii mai multe reacţii: mai întîi încântare, puţină nedumerire şi semne de întrebare încotro va ajunge cu acest stil, după vreo 50 de pagini, în final
Ştefan Oprea, maestrul cronicar…
Doi cronicari de cursă (foarte) lungă a avut Iaşul teatral al ultimilor 70 de ani. Primul, ale cărui cronici au fost reunite într-un gest de excepţională restaurare de Sorina Bălănescu, este N. Barbu, cele dintâi texte ale sale datând de la începutul anilor 40 şi ultimele fiind înregistrate în anii 80. Al doilea este Ştefan
Mihai Ursachi şi Securitatea
Nici nu ştiu cum să scriu despre cartea Mihai Ursachi în documentele Securităţii, de Ioana Diaconescu, în care-s... personaj (apar de vreo 20 de ori în indicele de nume) şi-n paginile căreia defilează, de-o parte şi de cealaltă a baricadei, sumedenie de „amici” cărora aflu că nu le-am ştiut niciodată cea de-a doua faţă, protejată
Mara Magda Maftei, Şi dacă omul vrea să fie fericit
După ce se făcuse remarcată în critica literară din principalele reviste bucureştene ale ultimilor 10-15 ani, cercetător cu un doctorat în ştiinţe economice şi un altul pe tema Cioran şi tânăra generaţie, un debut în câmpul literaturii propriu-zise cu volum de poezie ar fi putut părea cumva întârziat (căci talentul poetic este impetuos, nu are
Ioan Florian Stanciu, Cinema Orient
În prefaţă („cuvântul însoţitor”), criticul Ioan Holban vede în apariţia romanului „un eveniment editorial de excepţie”, „unul din romanele cele mai importante din stricta noastră actualitate literară: prin tema sa, scriitura, modernitatea şi rigoarea construcţiei narative, umorul şi echilibrul fin menţinut între percepţia contemporană şi atitudinea autorului în legătură cu o epocă sinistră din istoria
Poezia, suprema aventură existenţială
„Experienţa poetică este călătoria la capătul posibilului pentru om, [...] cea mai înaltă evaziune spre propriul adevăr, spre propria-i autenticitate. în adevăr, ce evaziune pur raţională, pur silogistică se ridică până la culminaţia spirituală unde are loc – prin viziune şi impuls transcendental – zborul lui Hyperion spre Absolut sau Deschisul hölderlinian?” Sunt câteva dintre
Diana Vrabie, Imaginea Iaşului în presa ieşeană interbelică
În cartea despre Iaşi a Dianei Vrabie (Imaginea Iaşului în presa ieşeană interbelică, Junimea, 2016) se rânduiesc câteva memorabile tentative de definire a spiritului ieşean şi a ieşenismului ca fenomen. N.I. Popa desluşeşte semnele unui anume tragism nedus până la capăt: „După repetate şi zadarnice încercări de a evada din el însuşi (ieşeanul, n.n.) s-a