Junimea

About Junimea

Autorul nu are detalii introduse, deocamdata.
So far Junimea has created 962 blog entries.

Gellu Dorian şi suta lui de maeştri

Scriitor cunoscut, Gellu Dorian este prodigios poet, romancier, eseist, critic literar, dar şi neobosit animator cultural de anvergură, organizând de două ori pe an Zilele Eminescu la Botoşani, cu Premiul Naţional Eminescu în iarnă (la 15 ianuarie), cel mai important de la noi, şi cu premii pentru debutanţi în vară (la 15 iunie). Nimic nu-i

By |2016-11-25T10:53:18+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Discipolul şi maeştrii

Lăsînd deoparte, cît mai departe, pe imitatori, epigoni şi – horribile dictu! – pe plagiatori, în epocă, poeţii se amuzau scriind, mai ales parodii la textele (foarte) cunoscute ale altor (foarte)cunoscuţi poeţi; în cartea sa, „impresionat de autorii pe care i-a, descoperit în cele 877 de pagini”, Gellu Dorian scrie cîte o „stanţă lirică” pentru

By |2016-11-25T10:51:45+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Pornind de la amintiri

Datorită generozităţii directorului editurii JUNIMEA, am primit câteva din produsele cele mai recente ale acesteia; pentru acest articol, am ales să semnalez volumul De pe mal de Prut, pe malurile Senei, 2014, scris de Dana-Konya-Petrişor. Am ales din raţiuni… „sentimentale”, cum spunea cineva. Nu insist. Autoarea este o urmaşă a Negruzzeştilor, calitatea în care a

By |2016-11-25T10:46:58+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Dan Tomozei, Diplomaţia Panda

După ce între 1992-201 a fost jurnalist în România, scriind în presa locală dar şi naţională, din octombrie 2010 este „expert al secţiei române a Radio China Internaţional). În ultimul timp a publicat câteva volume despre/ legate de China: Descoperind China – Beijing, 2012, Dialoguri la Beijing, 2013 – o selecţie de interviuri, şi, acum,

By |2016-11-25T10:41:33+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Îngerul hazardului şi mecanismele manipulării

Constantin Stoiciu este unul dintre prozatorii importanţi ai generaţiei ’60, despre care se scrie puţin, pe care lumea literară pare să-l fi uitat pentru că, iată, după 1981, cînd se va fi refugiat în Grecia, apoi, din 1982, în Canada, Constantin Stoiciu a fost „despărţit” brutal de cultura în care s-a născut şi unde s-a

By |2016-11-25T10:37:29+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Codrin Liviu Cuţitaru, Studii de anglistică şi americanistică

Codrin Liviu Cuţitaru şi-a strâns în volum câteva zeci de studii despre literatura engleză şi americană, adăugându-le într-o Addenda câteva despre autori aparţinând altor spaţii culturale. (Între aceştia din urmă, de ce?, Vladimir Nabokov, romancier la fel de american ca toţi cei distribuiţi în capitolul principal). Studii de anglistică şi americanistică (Junimea, 2016) conţine relativ

By |2016-11-25T09:40:42+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Imprevizibilele istorii teatrale ale lui Bogdan Ulmu

Mă consider un cititor fidel al cărţilor de teatru semnate de profesorul ieşean Bogdan Ulmu. Îi ştiu jurnalele teatrale, Caietele de regie Cehov sau Dicţionarul de personaje, la fel cum îi citesc de câte ori am ocazia postările de pe blog, sau articolele pe care le risipeşte, lună de lună, prin reviste culturale sau presă

By |2016-11-25T09:38:12+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Carte despre Alexa Visarion

Una din aserţiunile proprii, care îl definesc pe Alexa Visarion ca personalitate – ca om şi creator polivalent, e formulată simplu: „Eu nu pot să exist decît dacă mă ofer pînă la capăt”, ideea fiind că fiecare moment al vieţii este o jertfă, iar capătul este împlinirea. Acum, în primele zile ale noului an (2016),

By |2016-11-25T09:39:04+02:00noiembrie 25th, 2016|Dosar de presă|0 Comentarii

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top