Dosar de presă

Dosar de presă2021-01-12T11:53:40+02:00

Răsfoind „Atlasele cerului”

„Provocat” de Constantin Marafet, doritor să „umble (desculț) prin subteranele unei vieți de poet”, Emilian Marcu se destăinuia cu larghețe (v. Sarea muntelui de rouă, Editura Rafet, 2016), recunoscând franc, în acele „convorbiri convenționale”, că universul său „predilect” ar fi lumea rurală. Interesat de „soarta satului”, poetul se dovedește un

Călătorie spre țara pierdută

Poezia lui Gabriel Chifu din O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră (Editura Junimea, 2020), ca și romanul În drum spre Ikaria, trans-figurează căutarea febrilă a spațiului ființial, în ficțiunea unei insule netrecute pe vreo hartă, unde coboară îngerii pentru a salva pe oamenii care merită salvați și, deopotrivă, în (auto)ficțiunea propriei ființe, în vârsta

Nevinovații în zeghe

Ovidiu Genaru împlinea în 2017 cincizeci de ani în slujba poeziei. Trei ani mai târziu, poetul băcăuan publică la Junimea un nou volum de versuri, Cartea lui Mircea. Canal, o altă dovadă a continuei adaptări a vervei sale poetice, îndreptate spre experiența carcerală de această dată, deși este sesizabilă, fără

Parantezele timpului

„la ce bun / întrebi / la ce bun poezia // răspund orb // (ca la un examen / pentru care n-am învățat / nimic) // poezia /arhivează / o materie / care n-a mai fost // pune / timp / între coastele / noastre / subțiri // așază /

Nicolae Panaite, Ziua verde

Eleganta colecție „Cuvinte migratoare” a semicentenarei edituri ieșene „Junimea” găzduiește cartea de poeme a lui Nicolae Panaite, „Ziua verde”. Răsturnând cadrul, mi-am propus să încep scurta mea prezentare cu… sfârșitul. Teribila confesiune din „Prețurile” pare a fi acel epilog care întregește sensul, chiar mesajul unui volum ce pare, la prima

Diferenţa specifică

După un șir de cărți care l-au așezat printre criticii importanți ai literaturii din partea de vest a țării (Provincie și valoare, 1998; Biblioteca din Vest, 2005; Fragmentarium, 2008; Umbra scribului. Eseu asupra prozei lui Paul Eugen Banciu, 2008; Pora. Eseu monografic, 2013 și Literatura Banatului. Metamorfozele personajului, 2015), Dorin

Un poet sofianic

Am scris şi despre alte cărţi ale lui Alexandru Dumitru, o fac şi acum cu o nedisimulată plăcere şi sunt absolut convins că pentru el, pentru autorul acestor cărţi, Poezia în sine, faţă de care dă dovadă de o exemplară fidelitate, reprezintă nu numai un refugiu şi o consolare activă,

Terapie cu ceai şi poezie

Cu noul său volum de versuri, Gramote (Editura Junimea, Iași, 2020), Gellu Dorian se poziționează într-o zonă tematică inedită, oferind spectacolul vegetalului aromatic, alături de o întreagă tradiție de înțelepciune și spiritualitate terapeutică. Prin tonul lor calm, poemele poartă spiritul plantelor cu efectele lor tămăduitoare, instalându-se ca un balsam peste

Romanul ca metaforă a fiinţei interioare

Enervant. Vocalize în Si bemol minor (Editura Junimea, 2020), unde se povestește „cum s-a descurcat Maestrul Doctor Gustav R. Propp în scorbură și ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el”, reprezintă a șaptea carte dintr-o serie de „vocalize”, tipărite de Gheorghe Schwartz la editura ieșeană, începând cu anul 2014;

Literatura, privită prin cătarea puștii

Gabriel Cheroiu ne propune, în acest an al carantinei și izolării, o ediție a II-a a sintezei sale, intitulate Istoria literaturii cinegetice române. Că este vorba de o ediție a II-a, apărută la mulți ani după prima (împărțită, inițial, în două volume, 2003-2007), știu doar specialiștii și cititorii care parcurg

Un prinţ al melancoliei: Ioan Radu Văcărescu

De ani buni încerc fără a îndrăzni, să scriu despre o carte a lui Jean Văcărescu, deopotrivă omul de acţiune şi prietenul de demult, cu zâmbet bun, neştirbit de trecerea vremii. Ocazia s-a ivit când, la sfârşit de noiembrie, mi-a oferit volumul Pescar de cuvinte – poeme –, ieşit nu de

Cu ochii larg închişi

Poetul maghiar Halmosi Sándor, în al cărui palmares am numărat şase volume de poezii, toate tipărite în capitala Ungariei, s-a născut în 1971 la Satu Mare. Studiile le-a făcut la Cluj, Budapesta, Karlsruhe şi Stuttgart. Din 2006 trăieşte în Budapesta. Raiul ca toate zilele este o culegere de versuri a căror binevenită

O viaţă… Aşa cum este

O viaţă, cu subtitlul Pagini dintr-o epopee efemeră şi cu enumerare subsecventă stări, tablouri, însemnări, firimituri epice. Psalmi, viziuni este o carte de poezie pe care Gabriel Chifu a „programat”-o măcar la nivelul numărului de piese componente: „Am scris această carte stăpânit de un sentiment puternic şi foarte clar conturat:

Poemul – arca lui Gheorghe Vidican

Gheorghe Vidican ne surprin­de cu un nou volum, înflorirea fri­gului, apărut la Editura Junimea, Iaşi, 2019, un volum ce se deschi­de cu un motto semnat de Nichita Stănescu: „de frigul culorilor, ne îmbrăcăm în lumină”, lumina de­vine epicentrul în jurul căruia se coagulează întregul discurs poetic. Poetul ne-a obişnuit deja

Nicolae Baltă, Labirintul interpretării

Prefaţat cordial de Liviu Ioan Stoiciu, volumul se doreşte a fi o însumare a unor însemnări de lectură acoperind patru decenii (1979-2019). Înainte de a fi traducătorul a zeci de romane sau cărţi de psihologie, a numeroase documentare video (de pe Discovery, de pildă) sau redactor la publicaţiile din ceea

Autoportret cu lumini şi umbre

35 de poeme în căutarea unui titlu poate fi o sugestie, o paronomază (mai savant zicând), care semnifică, în fond, o căutare a propriului Eu – a celui adevărat, a celui pierdut, ca şi timpul proustian –, şi a punctelor de reper, referenţiale, acestea constituind chiar existenţa cu toate aspectele

Gellu Dorian, Gramote

De când am obţinut un exemplar din „Gramote”, volumul de poezii al lui Gellu Dorian (Iaşi, Ed. „Junimea”, Colecţia „Cuvinte migratoare”, 2020), am tot citit din carte. Îmi place să citesc poezii pentru starea deosebită transmisă de ele. Dar când vrei să consemnezi volumul, devii dator unei ambiţii: să-i decodezi

Transfigurare

Trăim într-un timp al oamenilor infantilizați1 . Un timp sterp, fără lumini sau miracole. Nu mai există mari încercări, încleștări care să facă dovada marilor oameni. Societatea este nivelată și chiar o plagă precum cea care ne încearcă acum, la nivel planetar, nu arată decât același conformism, rezultat a decenii

În spaţiul bibliotecii

Atunci când poetul este (şi) preot, cititorul este ispitit să caute în textele autorului semnele unei poezii „religioase“ (Ioan Holban vorbea pe bună dreptate de o poezie a sentimentului religios), concept de care se face mult caz în ultima vreme, uitându-se că în realitate poezia îşi transformă în substanţă proprie 

„Catalizadorul”, o nouă carte de poeme semnată de Dorian Obreja

A apărut o nouă carte de poeme avându-l ca autor pe Dorian Obreja - „Catalizadorul”. Autorul „cuvântului însoţitor”al cărţii, apărute la Editura „Junimea”, reputatul critic Ioan Holban, subliniază, printre altele, că: „figura tutelară a poemelor este, ca să folosesc o sintagmă celebră a lui Cezar Ivănescu, însuşi numele poetului, prezent încă

Un ighemonicon poetic

Dacă până de curând ne puneam mult uzata și aproape banala întrebare, la ce bună poezia în vremuri de sărăcie (iar răspunsurile erau/sunt de cele mai multe ori antinomice, uneori de o hilaritate burlescă), iată că azi întrebarea este, la ce bună poezia în vremuri de pandemie? Răspunsurile pot fi

Scriptor 9-10/2020

Numărul dublu 9-10/2020 al consistentei publicații „Scriptor” (coordonator, Lucian Vasiliu) se deschide cu Poemul desenat, concept original concretizat prin conjugarea armonioasă a poeziei cu grafica, invitații rubricii fiind poeta Marta Petreu și artistul plastic Dragoș Pătrașcu. Poezia de calitate din acest număr este semnată de Ștefan Mitroi, Remus-Valeriu Giorgioni, Sorin

Corespondență patafizică

La cinci ani de la plecarea lui Luca Pițu înspre Cajvana eternă, criticul literar Vasile Spiridon și văduva magistrului, Anișoara Pițu, restituie – fragmentar – corespondența electronică, păstrată de memoria computerului. Dialogul dintre cei doi prieteni beneficiază de comentariile, parțial explicative, parțial evocatoare, ale soției, cea care a și răspuns,

Antonin Ciolan – muzicianul patriot

În preajma zilei naţionale a României, când se mai discută despre patriotism, trebuie evocată personalitatea dirijorului, profesorului, organizatorului de instituţii şi evenimente muzicale Antonin Ciolan. Mai ales astăzi, când s-au adunat exact cinci decenii de la dispariţia sa. A fost sortit succesului încă din vremea studiilor, corul pe care l-a

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top