Les certitudes d’un sceptique – Emil Cioran

Les certitudes d’un sceptique – Emil Cioran

20.00 lei

Ce livre présente donc quelques-unes des préoc¬cu¬pations du philosophe roumain et aurait pu recevoir un titre comme Thèmes de la pensée d’Emil Cioran ou même Intro¬duction dans la philosophie d’Emil Cioran. Cioran lui-même a pensé parfois à un titre générique pour son œuvre; par exemple, dans Cahiers, nous rencontrons des titres comme

  • An apariţie:: 2013
  • Format:: 13x20 cm
  • Număr de pagini:: 166
ISBN 978-973-37-1704-1 Categorii: ,

Autor: Dobre Marius

Descriere

Ce livre présente donc quelques-unes des préoccupations du philosophe roumain et aurait pu recevoir un titre comme Thèmes de la pensée d’Emil Cioran ou même Introduction dans la philosophie d’Emil Cioran. Cioran lui-même a pensé parfois à un titre générique pour son œuvre; par exemple, dans Cahiers, nous rencontrons des titres comme Le Catéchisme des vaincus ou Petit inventaire de l’insoluble. Nous avons choisi Les certitudes d’un sceptique – Emil Cioran, bien que nous n’épuisions pas dans ce livre toutes les convictions du philosophe; en fait, la généralisation du titre (que nous espérons pas trop fâcheuse pour les personnes méticuleuses d’un point de vue logique), permet d’éviter une expression un peu plus difficile comme Des certitudes d’un sceptique; d’ailleurs, la généralisation sentencieuse a été un procédé agréé par Cioran, utilisé afin d’impliquer le lecteur dans ses sentiments. Tout aussi convenable aurait été Les sermons d’un sceptique, au¬quel a pensé Cioran lui-même et qu’il aurait utilisé comme titre pour le livre La chute dans le temps, et qui reflète fidèlement notre démarche. Peut-être aurait également été convenable «Croyances d’un esprit ondoyant», d’après un aphorisme de Cioran lui-même: «Le scepticisme est la foi des esprits ondoyants». Si nous n’avons pas choisi la dernière variante, c’est que nous avons considéré qu’être sceptique est plus qu’être hésitant dans le sens du pessimisme.
Deuxième édition, revue et augmentée Traduction du roumain par Luiza Constantinescu et Marius Dobre

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Les certitudes d’un sceptique – Emil Cioran”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top